De ce o susțin eu pe Olivia Steer

Ieri pe Facebook cineva spunea (sau scria? care e formularea mai inspirată?) că nu este de acord cu Olivia Steer. Și că degeaba proclamă aceasta că este bine să ne hrănim natural, când în realitate oamenii nu pot supraviețui fără medicamente și hrană modernă iar speranța de viață în anii noștri aproape că s-a dublat față de cum era pe vremea când lumea consuma doar alimente neprelucrate. Ei bine, dați-mi voie să fiu și să nu fiu de acord.

În primul rând, sunt de acord că în trecut speranța de viață a oamenilor era mai mică, cel puțin în cazul săracilor. Dar acest lucru se datora, presupun, condițiilor de viață insalubre, lipsei de igienă, epidemiilor ce făceau ravagii pentru că nu existau metode preventive sau tratamente împotriva lor. Da, știu că Olivia Steer mai spune să nu ne vaccinăm, o să revenim poate asupra subiectului cu altă ocazie. Despre hrană însă, nu sunt sigur că a avut o contribuție la decesele premature în acele vremuri, decât dacă ne gândim la viermi sau boli pe care le avea porcul ce urma să fie mâncat. Sigur că (teoretic) carnea de porc din magazin este tratată și sterilizată prin metode moderne, dar iată că avem și azi cazuri de înbolnăviri datorită ei. În plus, multe bacterii pot fi eliminate printr-un simplu tratament termic ce poate fi făcut și acasă (laptele îl fierbem nu doar pentru ca el să nu se strice atât de repede).

Însă sunt absolut sigur că mâncarea pe care ne-o procurăm azi din marile lanțuri de super-marketuri este, exceptând-o pe cea de tip Bio Super Food, tratată cu diverse substanțe profund nocive organismului. Cum altfel ar rezista un suc sau un sos zile întregi în căldură, fără să se strice, dacă nu ar fi tratat cu tot felul de conservanți? Cum se face că deși budinca de cireșe conține doar 1% cirește (sau deloc!), restul fiind arome (din nou, sintetice, deci toxice), culoarea ei este aceea a unor cirește? Pentru că mai adăugăm în supa de substanțe chimice și niște coloranți, ca să fie rețeta completă. De fapt nu-i completă, abia am început, dar sunt sigur că ați înțeles deja ideea. Dacă mai adăugăm la toate acestea și faptul că de multe ori alimentele de la bază (amidonul etc) sunt modificate genetic, tabloul e, într-adevăr, complet.

Evident că nu ai cum să te gândești că a consuma aceste tipuri de alimente îți va fi de bun augur și te va ajuta să trăiești mai mult, indiferent că ești român, irlandez sau chinez. Decât dacă ne gândim la studiul acela realizat de niște cercetători germani, ce au constatat că cadavrele oamenilor moderni se descompun mai lent... din cauza tixirii lor cu E-uri! Deci da, ne ajută să trăim mai mult, dar numai după ce ne omoară prima dată. Altfel, n-au cum.

În concluzie, sunt de acord că Olivia Steer exagerează în unele direcții. Și că uneori medicina clasică, alopată, este absolut necesară (cum ar fi de exemplu în cazul unei carii dentare, ce nu poate fi tratată cu ierburi). Dar înțeleg, pe de altă parte, atitudinea ei, ca un fel de reacție normală la o lume supra-saturată de chestii artificiale și care și-au pierdut orice sevă. Exagerează, da, dar adevărul e uneva mai mult în terenul ei.

A apărut o țară nouă în Europa: Liberland!

Poate nu știați, dar în Europa a răsărit nu Soarele, ci o nouă țară. Se numește Liberland și este situată între Serbia și Croația, pe malul Dunării. S-a autoproclamat la data de 13 aprilie 2015 (a doua zi de Paști) și are deja site oficial și pagină pe Wikipedia. V-am făcut curioși?

La baza acestei - încă nerecunoscute pe plan internațional - țări îl găsim pe Vít Jedlička, politician ceh și membru al Partidului Cetățenior Liberi. Acesta a observat că există o porțiune de teren între cele două țări mai-sus amintite ce nu este revendicată de niciuna dintre ele, așa că a fondat acolo... un stat. Liberland are numai 7 km pătrați și structura economică, administrativă etc a țării este în formare (se plănuiește un guvern de 10-20 membri, o monedă digitală, eventual o constituție) dar proiectul a primit mult buzz și deja foarte mulți oameni au trimis cerere de cetățenie.

Cum vor evolua lucrurile și dacă această „țară” va fi recunoscută și lăsată să se dezvolte, vom vedea. :)

O vacanţă plină de relaxare... în camera ta

Pentru că, după cum vă spuneam în articolul precedent, de mâine se anunţă temperaturi scăzute (care se vor menţine pe tot weekendul şi după aceea), nu ne rămâne decât să ne bucurăm cât mai mult de soarele pe care-l avem azi. Iar de mâine, probabil să visăm la vacanţe în ţări ecuatoriale, pe plaje sublime, cu nisip fierbinte şi lângă ape cristaline. Mie mi-ar plăcea să fie o plajă mai mică, sau privată, la care să nu am acces decât eu. Eventual pe o insulă a Greciei, căci acolo se îmbină muntele, pădurea şi marea. Să am o căsuţă chiar pe plajă, înconjurată de palmieri. Şi să-mi petrec după-masa întins pe un hamac.

Cui nu i-ar prinde un astfel de tratament, dacă nu permanent, atunci măcar ocazional, ca buşon de eliminare a stresului acumulat peste zi? Cine nu şi-ar dori corpul îmbăiat de razele soarelui şi legănat sau masat de vânt? Din păcate, o astfel de vacanţă poate fi costisitoare şi, cel mai adesea, ne este accesibilă destul de rar. Din fericire, există alternative mai simple şi mai avantajoase. Pentru că dacă nu putem să ne deplasăm lunar pe litoralul unei ţări străine, putem cu siguranţă comanda nişte Fotolii de masaj online, de pe site-ul indicat în link. Ceea ce, trebuie să vă spun, e o chestie destul de ingenioasă.

Welcome masatto! Firma care produce scaune şi fotolii pentru masaj (medical, terapeutic, de relaxare etc) şi care îţi aduce cele mai frumoae şezlonguri sau hamace de pe cele mai exotice plaje la tine acasă! Avantajul unui astfel de fotoliu este evident. Dacă de exemplu la un salon de masaj (terapeutic, nu vă gândiţi la prostii) plăteşti de fiecare dată când mergi, pe un fotoliu din acesta sofisticat dai banii o singură dată, la început, şi apoi îl foloseşti de câte ori vrei. Investiţia se amortizează în timp, după care rămâi cu fotoliul. Mai departe, economiseşti drumul până la salon, adică timp şi energie, şi beneficiezi de un maseur automat, de tip robot, care te serveşte la orice oră din zi şi din noapte fără să se plângă de ceva.

Dacă facem o comparaţie cu excursia, diferenţa e şi mai clară. Pentru că preţul unei excursii e mult mai mare decât cel al unei şedinţe de masaj, iar drumul durează şi el semnificativ mai mult. În concluzie, dacă uneori nu putem să mergem acolo unde ne relaxăm cel mai bine, putem aduce lucrurile care ne relaxează cel mai mult la noi acasă. Pe principiul că dacă nu merge Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed.

Meteo via Google

O chestie mişto care cu siguranţă exista de ceva vreme dar pe care am văzut-o abia mai devreme: când dai o căutare pe Google după expresiile: „meteo”, „vremea” sau „timpul probabil” (şi probabil mai sunt), ţi se afişează un mic sumar interactiv al temperaturii din oraşul sau localitatea în care te afli, şi care arată cam aşa (faceţi click pe imagine pentru mărire):

Pentru a beneficia de acest afişaj, trebuie să lansaţi căutarea de pe google.ro iar Google să fie setat pe limba română. Altfel nu va merge.

Localitatea afişată este detectată automat de Google pe baza IP-ului de pe care vă conectaţi la net. Datele se iau de pe weather.com. Ca opţiuni, puteţi afişa temperatura în grade Celsius sau Fahrenheit (Celsius e afişat automat, Google e deştept), puteţi vizualiza temperatura, precipitaţiile şi vântul, şi puteţi da click jos pe fiecare zi afişată acolo. De exemplu, datele curente sunt pentru Bucureşti, 26 martie 2015 (joi).

Din păcate, se pare că ne aşteaptă un weekend ploios şi cu temperaturi mai scăzute. Acestea vor urca puţin începând de luni iar cerul se va însenina şi el parţial. Totuşi, azi pare să fie cea mai călduroasă zi din perioada aceasta, aşa că bucuraţi-vă de ea.

Circuitul apei în natură

După cum probabil mai ţineţi minte de la şcoală, apa este una din cele mai importante substanţe de pe Terra. În lipsa ei, viaţa nu ar putea să existe. Însăşi corpul uman conţine peste 90% apă, la fel ca multe alte organisme. Să vedem puţin cum circulă această apă în natură.

Iniţial, apa de la suprafaţa mărilor, râurilor, oceanelor, solului (rouă etc), sub impactul razelor de soare care o înzălzeşte, se evaporă, trecând din stare lichidă în stare de vapori. Vaporii se unesc formând nori, care sunt purtaţi de vânt, în funcţie de presiunea atmosferică, în regiuni unde ei devins mai denşti. Prin condensare, vaporii de apă se transformă în picături care devin mai grele ca aerul şi cad la sol, sub forma precipitaţiilor. Apa de la sol se infiltrează în pământ, unde va fi absorbită de plante sau va ajunge în diverse râuri subterane, ce vor alimenta în ultimă instanţă anumite mări şi oceane. De unde procesul se va relua.

Cel puţin aşa stăteau lucrurile acum câteva sute de ani. Odată cu apariţia omului şi dezvoltarea tehnologiei, a fost introdusă o verigă slabă în acest circuit: apa poluată. Pentru că ştiinţa ne-a ajutat şi continuă să ne ajute, dar o face deseori cu preţul îndepărtării noastre de natură. În cazul de faţă, un exemplu simplu de poluare a apei o constituie o mică fabrică sau chiar o benzinărie sau spălătorie auto. Şi, încărcată de hidrocarburi, grăsimi şi uleiuri, apa nu mai poate ajunge în izvoare, căci nu mai este potabilă. Consumul ei ne-ar dăuna nouă şi probabil ar dăuna şi plantelor. Se impune încă un mecanism, de epurare sau purificare a apei, înainte ca ea să fie redată naturii.

În practică, tot ştiinţa se ocupă de acest lucru. În exemplele noastre de mai sus, grăsimile se separă uşor într-un separator specific, a cărui funcţionare a fost descrisă pe larg aici. În România, astfel de separatoare, utile pentru a curăţa apa atât de reziduurile nisipoase cât şi de grăsimi uleioase sau hirdocarburi, sunt fabricate de Dumar Construct în colaborare cu Danco Group Engineering şi se numesc chiar aşa: separatoare de hidrocarburi. Aşadar, ştiinţa este cea care perturbă echilibrul naturii şi tot ştiinţa este cea care ne oferă mijloacele de a-l restabili.

Dar nu ar fi mai bine dacă am putea să nu perturbăm acest echilibru de la început? Şi deci să nu mai fie nevoie să-l refacem după aceea? O întrebare pe care o lăsăm în seama cititorului.

O călătorie în spatele ecranului fierbinte

Până şi la noi în ţară sexualitatea a încetat să mai fie un subiect tabu. Iar internetul ne-a deschis porţile spre o întreagă lume a senzualităţii, cu filme şi imagini fierbinţi aflate la un click distanţă de noi. Dar unul dintre cele mai atrăgătoare teritorii de explorat pentru internaut este cel al camerelor web. Acolo se află, la discreţia ta, o fată frumoasă şi dezinhibată, gata să comunice cu tine şi să execute orice i-ai indica. Este uşor de înţeles de unde provine fascinaţia pentru videochat, cum se numeşte el. Mai mult decât un film înregistrat pe peliculă (sau, mai nou, în format digital), filmul pe care îl vezi este unul interactiv, live. Mai mult decât în cazul unui joc pe calculator, fata de la celălalt capăt al ecranului este vie. Trăieşte, simte şi gândeşte ca tine. O interacţiune între două persoane de sexe diferite, care depăşeşte pudibonderismul reţelelor sociale şi rămâne totuşi privată, intimă. Evident, aşa ceva fascinează.

Din punctul nostru de vedere, al bărbaţilor care accesăm (sau nu recunoaştem că accesăm) aceste camere web, lucrurile sunt destul de simple. Dar ce se află în spatele sticlei, a monitorului? Care este viaţa unui astfel de model de videochat?

În primul rând, videochatul este o activitate bănoasă. Şi când spunem bănoasă, ne putem gândi că alţii termină şcoli de specialitate, fac un doctorat şi câştigă mai puţin decât o fată dezinvoltă şi charismatică. Apoi, mai este o activitate plăcută. Dacă ar fi să judecăm după galeria foto a unui studio videochat Bucureşti, condiţiile în care lucrează aceste fete, sau cel puţin unele dintre ele, respectiv cele care se angajează la firme serioase şi credibile, sunt de vis. Mobila şi interiorul camerelor de lucru depăşind în frumuseţe, lux şi design ceea ce avem noi în propriile apartamente, după o agoniseală de-o viaţă. Mai este şi o activitate a dezvoltării de sine şi formării ca om. Pentru că o astfel de fată va trebui să devină tot mai liberă, sociabilă şi comunicativă. Şi, presupunem noi, mai este o pantă a căderii, pentru acele caractere prea slabe, care nu-i vor putea face faţă şi, pornind de la asta, vor aluneca spre alte activităţi cu conitaţii sexuale urâte.

Accesând o astfel de cameră, vei găsi nu doar o fată sexy cu un corp divin, ci şi o bună ascultătoare, care ţi se va băga sub piele şi te va face să revii din nou. Şi din nou. Dar nu vei găsi, probabil niciodată, o potenţială partidă pentru viaţa de zi cu zi. Şi nici măcar o vorbitoare a aceleiaşi limbi (comunicarea se realizează de regulă în limba engleză). Căci astfel de studiouri îşi protejează identitatea angajatelor, şi astfel tu, ca român, nu vei avea acces la camerele web ale fetelor din România. Ceea ce înseamnă că orice fată pe care o cunoşti poate fi una dintre aceste modele. Poate chiar vecina ta de scară, la care te gândeşti în secret. Sau poate o colegă de birou. Cert este că niciodată nu vei ştii.

Videochatul rămâne, până la urmă, o activitate virtuală.

Bunicii, săpunul şi sănătatea

Mai ţineţi minte săpunurile pe care le foloseau bunicii noştri la ţară? Sau mă rog, bunicii celor care aveau bunici la ţară, ca mine. Erau mari, albe, făcute de ei acasă. Se foloseau în principal la spălat de rufe, deşi nu neg că pe vremea aia unii se spălau şi pe mâini sau pe faţă cu ele. În orice caz, erau acustice şi îţi atacau pielea. Iar după ce-ţi spălai nădragii cu ei, îţi miroseau palmele a sodă toată ziua.

Ei bine, acelea erau săpunuri de casă, naturale. Dar nu erau foarte bune, tocmai din cauza acidităţii lor. Nu pot să vă dau date ştiinţifice despre ele, dar în mod cert nu aveau pH neutru. :) Cei care le-aţi prins, ştiţi. Între timp am intrat şi noi în Uniunea Europeană, NATO şi civilizaţie, şi am început să folosim săpunuri de comerţ, produse de diferite mărci de renume, branduri precum Dove, Protex sau Palmolive. Care sunt atente cu pielea ta şi înlocuiesc mirosul de sodă caustică cu fine parfumuri şi arome. Dar, deşi ele sunt net superioare celor vechi, tot nu sunt perfect sănătoase. Pentru că, dacă vă gândiţi puţin, tot au în componenţa lor chimicale. De fapt, sunt aproape în întregime formate din produşi industriali de sinteză. Faptul că miros într-un mare fel se datorează tot unor produşi chimici care au fost inseraţi în ele.

Dar este un trade off acceptabil. Nu sunt nici pe departe atât de horror ca cele de care vă ziceam la început, de pe vremuri. Totuşi, pe principiul că mai-binele este duşmanul binelui, azi o să vă prezint un magazin ce comercializează săpunuri naturale pe bune, adică făcute din uleiuri naturale şi plante, în a căror compoziţie nu intră deloc sau aproape deloc chimicale. Dacă sunteţi curioşi sau în căutare de aşa ceva, veţi găsi sapun natural aici, alături de alte produse de gen. O gamă bogată, care sper să vă fie utilă.

De exemplu, produsul din prima imagine este un săpun natural cu portocală şi buriti. În componenţa lui intră: ulei de floarea soarelui extravirgin, ulei de palmier, ulei de cocos, apă demineralizată, NaOH, ulei de buriti, suc de morcov, morcov ras, ulei esenţial de portocală şi mandarină. Trebuie să admiteţi că nu-i chiar lista de ingrediente pe care le vedeţi pe eticheta săpunului vostru preferat, n'est pas?

Preţurile sunt de 12 lei, 15 lei etc. Pe site mai găsiţi diverse creme de piele, balsamuri de buze sau unguente de corp. Acum, când îţi comanzi online ceva de genul ăsta, nu prea contează că e 10 sau 15 lei, pentru că taxele de curierat te vor costa mai mult. Dar dacă produsele sunt bune (eu încă nu le-am testat), atunci merită să te aprovizionezi cu o plasă întreagă, în acest fel îţi amortizezi costurile de transport şi ai săpunuri pe un an sau pe doi.

În încheiere, vă doresc numai bine şi să fiţi curaţi! ;)

Temperaturi scăzute în perioada asta

Azi dimineaţă, mergând la serviciu, am observat pe jos o pătură foarte fină de nea. Da, a nins peste noapte, deşi foarte puţin, că nu sunt chiar la munte. Dar în alte regiuni se prea poate să fi fost mult mai frig. Ziua de azi continuă „trendul” început pe finele săptămânii trecute, când ni s-au prevestit temperaturi scăzute pentru perioada asta.

Făcând o glumă, vă pot spune că abia aştept să vină aprilie, când iarna se va instala şi mai abitir. De data asta la figurat, în sensul că se va relua serialul Game of Thrones, acum cu sezonul 5, serial al cărui leitmotiv a fost până acum: Winter is comming!

Dar, bineînţeles, o să treacă toate şi va ieşi soarele. Cu adevărat, şi cu temperaturi care vor duce uşor-uşor spre vară. Nu ştiu dacă, azi, nu ştiu dacă mâine dar ştiu că vara va veni. Iar eu mă bucur de ea de pe acum.

Fascinanta Atenă

Pentru un aventurier cu ceva timp liber, orice loc neexplorat de pe planetă reprezintă o provocare. Sau, cel puțin, prezintă un minimum de interes. Acest lucru este normal. Dar, deși din perspectiva noastră, de excursioniști, tot ce este nou e atractiv, nu toate orașele globului sunt pe același nivel. Și evident că nu ne referim la nivelul mării, ci la cel al reliefului, al culturii, al tradiției, al importanței și al semnificației. Nu vom pleca din orice loc cu același bagaj informațional, emoțional și spiritual. Nu peste tot vom face aceleași poze, nu peste tot vom explora aceleași peisaje, nu peste tot ne vom simți la fel. Dată fiind această premiză, ar merita să ne informăm puțin înainte de a pleca undeva în excursie, pentru a face o alegere inspirată. Iar printre orașele care, cel puțin din punctul meu de vedere, pot oricând constitui alegeri fericite, se numără și capitala Greciei, Atena.

Spun capitala Greciei dar aș putea foarte bine spune capitala antichității. Pentru că Grecia a constituit un far luminos pe cerul întunecat sau gri al istoriei umanității. Grecia a dat lumii, încă din timpuri străvechi, iluștri matematicieni, filosofi și învățați ale căror nume le studiem și astăzi la școală. Teorema lui Pitagora, de exemplu, vă spune ceva? Republica lui Platon, retorica lui Aristotel sau viața lui Socrate vă trezesc anumite amintiri din orele de filosofie de pe băncile liceului? Cu toții au fost greci. De altfel, însăși numele de filosofie vine de la Phillos și Sofia, personificări ale iubirii și înțelepciunii în tradiția elenă. Iar sufixul „logie” (de exemplu din filologie și biologie) vine tot din limba greacă, de la cuvântul logos (cunoaștere, știință).

Toate aceste lucruri sunt bune și frumoase, veți spune, dar la ce ne ajută studiul filosofiei grecești pentru a determina dacă Grecia, și capitala ei, Atena, merită vizitate? Răspunsul e foarte simplu. Grecia a fost un centru al culturii și învățăturii în antichitate. În paranteză fie spus, acesta e și motivul pentru care ea nu a putut fi romanizată, spre deosebire de celelalte țări aflate sub ocupația Imperiului Roman: elenii se aflau peste romani la capitolul civilizație, așa că aceștia din urmă nu au reușit să se impună. Ei bine, este ușor de dedus că, pe lângă importanța istorică pe care ea o prezintă, fosta Eladă a coagulat sculptori, artiști și gânditori de o calitate excepțională, ale căror creații le putem admira și azi. Într-adevăr, în Atena se află câteva dintre cele mai frumoase muzee din lume. Amintesc aici de Muzeul Arheologic Național, Muzeul Bizantin, Muzeul Numismatic, Muzeul Acropolis și lista poate continua.

Un alt punct elen de interes îl constituie biblioteca de la Alexandria. Înființată în jurul anului 300 î.Hr. de către Ptolemeu I, aceasta s-a dezvoltat foarte mult, ajungând să conțină peste 900000 de pergamente și devenind astfel cea mai renumită bibliotecă din lume. Din păcate, o mare parte din textele stocate acolo, comori inestimabile ale antichității, s-au pierdut, în condiții care nici astăzi nu sunt pe deplin elucidate (există câteva controverse pe acest subiect, le puteți căuta dacă sunteți interesați). Dar nu totul a fost distrus. Și în jurul textelor rămase s-a ridicat o nouă bibliotecă, ce azi conține câteva milioane de cărți, o arhivă conectată la internet, șapte biblioteci sau ramuri specializate (cărți rare și de colecție, cărți pentru tineret, formate micro etc), un planetariu, un exploratoriu, trei muzee și încă nu am epuizat tot. Iată, deci, un alt punct fierbinte pe harta Greciei, pentru cei care aspiră să-și extindă orizontul cultural.

Dar Grecia merită vizitată și pentru condițiile de relief în sine. Este probabil țara cu cele mai multe insule și insulițe din apropierea noastră. Relieful e divers și oarecum contradictoriu. Atena de exemplu, pentru că tot am vorbit de ea, se află încadrată atât de mare cât și de munți. Iar un zbor până în capitala elenă costă, iată, sub 100 de euro. Desigur, am mai putea adăuga importanța arheologică a regiunii și plajele mirifice (și extrem de variate) de pe suprafața insulară a țării. Dar deja am spus suficient de mult. În concluzie, nu toate locurile de pe glob sunt la fel de interesante și valoroase. Ceea ce-i foarte bine. Pentru că, la drept vorbind, nici n-am avea timp să le vizităm pe toate.

Să fie lumină!

Vă povesteam zilele trecute despe avansul tehnologic și impactul pe care acesta îl are asupra turismului, prin apariția mijloacelor de transport tot mai rapide și mai performante. Dar nu numai mijloacele de transport s-au modernizat și îmbunătățit. Tema de astăzi, deși nu este direct legată de turism, are o anumită semnificație cu privire la economiile mai mari sau mai mici pe care reușesc să le facă primăriile anumitor orașe de pe glob. Mai exact, este vorba despre iluminatul public.

Becurile cu incandescență pe care le folosim astăzi sunt bazate pe o tehnologie veche de peste o sută de ani. Ele își fac treaba, dar consumă o cantitate însemnată de curent electric. Astfel că, de-a lungul timpului, s-au încercat diverse upgrade-uri ale acestei tehnologii. Demne de menționat aici sunt tuburile fluorescente de tip neon, care reduc consumul electric probabil undeva la jumătate. Ceea ce este tot mult. În plus, lumina de la neon nu e la fel de naturală ca cea de la becul clasic.

În ultimii ani, în principal prin eforturile firmei Phillips, au început să apară pe piață o serie de becuri numite economice, care tehnic vorbind sunt tot un fel de lămpi cu fluorescență, din ce înțeleg. Ele sunt promovate ca mari salvatoare de energie, dar realitatea este puțin diferită. În timp ce este adevărat că un bec economic consumă semnificativ mai puțin decât unul cu incandescență, el are și o cădere de tensiune foarte mare, și atinge consumul optim abia după 1-2 minute de la pornire. Asta înseamnă că aceste becuri sunt bune la iluminatul unui oraș dar neindicate în camere sau acolo unde avem de pornit și oprit în mod repetat, des, lumina. Mai mult decât atât, becurile economice emit lumină mai puțin naturală decât cele clasice și conțin mercur, care este foarte toxic. Dacă un astfel de bec se sparge, camera trebuie aerisită minim 30 de minute pentru a elimina riscurile unor intoxicații cu mercur!

Deci, ce ar trebui să folosim până la urmă? Soluția vine tot de la o tehnologie relativ veche. În anul 1907, cercetătorul englez H. J. Round, folosind un cristal de carbură de siliciu și un detector primitiv, a descoperit electroluminiscența care stă la baza LED-urilor de astăzi. Mult timp oamenii de știință nu au știut cum să folosească LED-urile, care erau costisitor de produs și aveau multe limitări. Dar în ultimii ani aceste limitări au început să fie eliminate iar acum 2 ani, mai precis la 18 decembrie 2012, firma Cree a prezentat o lampă LED cu o eficiență de 200 Lumeni/Watti. La un consum de 15 Watti, aceasa emite o lumină echivalentă cu a unui bec normal de 120 W.

Dacă la început erau folosite aproape exclusiv ca indicatoare de pornit/oprit (acele luminițe roșii de la televizor, de la telecomandă etc),  LED-urile sunt astăzi din ce în ce mai mult utilizate ca surse de iluminat în locuințe. Ele consumă mai puțin decât becurile economice, nu au deloc mercur în compoziție și se zice că rezistă mai bine în timp. Și, chiar dacă cel mai des le veți găsi în componența unor lanterne, deja există magazine online, ca www.greentek.eu/ro, de unde puteți comanda soluții variate de iluminat cu tehnologie LED.

Dacă lucrurile merg tot așa, în câțiva ani vom scăpa definitiv de becurile cu incandescență, clasice, reducând considerabil factura de la ENEL.

Campionatul mondial de fotbal iarna?

FIFA are de gând să mute perioada în care se desfăşoară campionatul mondial de fotbal, din vară în iarnă. Astfel, ea a propus deja ca turneul final din 2022, din Qatar, să aibă loc în intervalul 26 noiembrie - finele lunii decembrie. Propunere pe care UEFA o susţine, declarând că nu vor fi probleme în reprogramarea competiţiilor sale din sezonul 2022/2023, în caz că această propunere se aprobă.

Ce să înţelegem noi de aici? Că vom vedea fotbal iarna, înainte de a-i vedea pe colindători. De ce? Poate pentru că organizatorii se gândesc că tribunele oricum vor fi pline, poate mai mult decât în restul timpului, deoarece lumea nu prea are unde să meargă în altă parte iarna, iar audienţa TV va fi şi mai mare, din acelaşi motiv: cei care nu merg în Qatar, ce să facă iarna, dacă nu să stea acasă şi să se uite la fotbal?

Este, cel puţin, teoria mea.

Evoluția tehnologiei și a turismului

Mulți oameni blamează tehnologia. O consideră un viciu, sau  un fel de Skynet, o inteligență artificială născută parcă cu scopul de a ne înrobi, de a ne subjuga. Dar dacă ne gândim puțin, noi suntem cel mai adesea vinovați pentru că petrecem ore întregi pe Facebook sau în fața telefoanelor, ignorând natura care pusează în jurul nostru. Tehnologia e ca un cuțit. În esență, nu este rea. Dar depinde la ce și cum o folosești.

De fapt, dacă reflectăm mai adânc, însăși numele de turism n-ar fi putut exista fără progresele din știință. De ce? Păi acum câteva sute de ani, cine mergea în drumeții? Poate că regii, împărații. Iar dacă mergem și mai departe în timp, ajungem la o perioadă în care cunoștințele oamenilor despre planeta înconjurătoare erau foarte mici. Oamenii credeau ba că Pământul este plat, ba că se află pe spatele unei broaște țestoase, ba că dacă navighezi prea mult pe mare și ajungi la marginea lui, o să cazi peste. De ce? Pentru că, evident, nu aveau mijloacele moderne de transport, care să le permită să-l cutreiere în voie.

Cu timpul au apărut primele motoare. La început motoare cu aburi, apoi motoare mai sofisticate, cu injecție. Astăzi motorul este piesa de baza aflată sub caroseria unei mașini. Iar mașina, departe de a mai reprezenta un lux, a devenit un bun accesibil tuturor. Și deși mulți dintre noi o folosim aproape exclusiv pentru a ne deplasa la job, sau prin țară uneori, ea poate fi folosită pentru a parcurge mari distanțe, fiind surclasată în această direcție doar de tren și avion.

Evoluția autovehicolelor, atât ca tehnologie (piese, randament, viteză etc) cât și ca accesibilitate (probabil prin 1800+ puțini își permiteau o mașină, în timp ce azi poți intra pe 4 Cars Romania să-ți comanzi online piese pentru mașina ta), a făcut ca teoriile pe care le propun oamenii de știință, care și ele s-au modificat în timp, cu privire la harta lumii, să poată fi verificate de fiecare, pe propria piele. Astăzi te poți urca în mașină și poți face ocolul planetei, în mai puțin de 80 de zile, cât l-a imaginat Jules Verne.

Mergând pe firul acestor idei, este logic să presupunem că într-un viitor oarecare, atunci când tehnologia va fi evoluat și mai mult iar mașinile vor deveni nave, harta noastră asupra lumii va deveni și mai vastă, înglobând sisteme solare și poate chiar galaxii. Dar până atunci, din păcate, mai trebuie să treacă ceva timp.

Filme de Oscar

Azi-noapte a avut loc decernarea premiilor Oscar. La noi a fost noapte, la americani a fost zi. Cred că pe la 5 dimineața încă erau emoții cu privire la câștigătorii diverselor categorii.

Nu o să dau toată lista câștigătorilor, vreau să mă rezum la lucrurile mai importante. Cel mai bun film al anului a fost desemnat filmul Birdman, al regizorului mexicat Alejandro González Iñárritu. Cu o notă de 8.1 pe IMDb, filmul este o dramă și comedie în același timp, despre lupta interioară (cu egoul) a unui actor cu cariera apusă, care obișnuia să interpreteze un super-erou. Încă nu l-am văzut dar am înțeles că e superb.

De cealaltă parte a baricadei, sau a covorului roșu, cum vreți s-o luați, se află filmul Saving Christmas. O comedie de familie cu un incredibil 1.4 pe IMDb, producția lui Darren Doane domină topurile Zmeurii de aur din acest an. Zmeura de aur este o distincție ce premiază cele mai proaste filme.

Acestea două ar fi, deci, extremele. Între ele avem o mulțime de filme noi, unele science-fiction, pe care abia aștept să le văd și să vă povestesc despre ele. Dar poate pe alt blog.

Când am devenit atât de popular?

Când am deschis acest blog, Turistul, acum mai bine de un an și jumătate, am făcut-o ca un hobby și ca o modalitate auxiliară, experimentală, de a face ceva  bănuți. Nu pentru că le-aș avea foarte mult cu călătoriile. De fapt, poate spre surprinderea multora, sunt un tip care face drumeții mai puțin decât o făceam în școală și mult mai puțin decât media. Dar este o nișă ușor de abordat. Și odată deschis, am căutat să scriu pe el articole cât mai  interesante, originale și chiar inedite, care să fie într-un fel sau altul legate de turism.

Este adevărat, am investit ceva timp în el. I-am făcut o temă care arată destul de bine, zic eu. Are un header custom, făcut de mine, un aspect simplist și eficient (puține linkuri, pagina se încarcă repede). Singurul minus ar fi că tema nu este fluidă (responsive), dar sper să corectez asta pe viitor. Deci, chiar dacă blogul nu a constituit activitatea mea principală din ultimul timp, am investit în el ceva timp și energie, cât de cât.

Dar este totuși un blog secundar, pe care nu scriu zilnic. Și care rulează sau e propulsat de platforma Blogger. Ori, în caz că nu știți, pe Blogger (blogspot) se primește mult mai puțin spam decât pe WordPress. În aceste condiții, nu mică mi-a fost mirarea când,  mai devreme, verificând comentariile în panoul de control, am găsit...1268 de comentarii spam (pe parcursul a circa șapte luni). Dintre ele, cam jumătate au fost lăsate în octombrie 2014.

E adevărat, filtrele anti-spam de pe Blogger sunt beton: doar 5 sau 6 comentarii au ajuns pe pagina principală. Le-am șters mai devreme. Totuși, rămâne o întrebare: când și cum am devenit atât de cunoscut, popular sau interesant, fie și pentru boții de spam?

Drumul lemnului

Spre deosebire de alte țări, România dispune de mulți și dealuri împăduriți. Dar, în ultimii ani, pădurile de la noi au început, și ele, să scadă simțitor. Asta datorită faptului că se taie lemn în prostie. Și, în timp ce alte țări care deja aproape că nu mai au păduri emit legi menite să le protejeze, noi suntem oarecum inconștienși și iresponsabili de daunele pe care le aducem prin defrișări masive și lacome.

Desigur, lemnul obținut din copaci este folosit în diverse moduri. Uneori în bine, alteori în rău. Un exemplu negativ aici îl constituie lemnul pentru foc. O să fiți surprinși poate, dar încă o mare parte a populației vorbitoare de limba română se încălzește cu sobe pe bază de lemne. Iar asta nu e valabil doar la sate, ci și la unele orașe mai mici, sau chiar mai mari (de exemplu, din ce am înțeles, Oradea). De ce? De vină ar fi aici mai mulți factori. Primul este nivelul civilizației, care face ca multe localități să nu fie încă racordate la regii de gaz. Un alt factor ar putea fi prețul destul de pipărat al gazului, raportat la salariul mediu pe economie.

Dar trebuie să recunosc că uneori văd și lucruri făcute din lemn care îmi plac. Este cazul unor producători de mobilă, cum ar fi de exemplu MobiliCASA. Numele în sine nu ne spune nimic: încă o firmă care vinde mobilă și, ca orice altă firmă conectată la tehnologie, are un magazin online. Pe care se poate crea un cont, inspecta o listă de articole (sortate după preț, tip etc), adăuga produse în coș, lansa comanda, tot tacâmul. Marfa trimisă de ei, plata făcută de noi în ce mod ne convine. Două chestii mișto aici sunt că 1) dacă locuim în capitală, transportul e pe barba lor și 2) putem achiziționa de la ei mobila la comanda, dar în mare vorbind, sunt lucruri la care ne-am aștepta de la un magazin online serios.

Ce iese însă în evidență este frumusețea sau calitatea pieselor lor de mobilier. Când vezi spre exemplu două birouri ca cele din imaginile alăturate, parcă nu-i chiar o pierdere de pentru lemnul în cauză. Deoarece, chiar dacă sunt relativ ieftine (am văzut la ei mobilă de bucătărie la sub 3000 de lei), nu își cumpără fiecare român mobilă nouă în fiecare zi. Și nici măcar în fiecare an. Și nici măcar în fiecare deceniu. Ori, câți copaci pot intra într-un birou sau într-un dulap? Estimez că nu-i chiar o mare pierdere, pentru un scop totuși util și artistic.

O altă întrebuințare perfect scuzabilă a lemnului o constituie operele de artă. Ne putem gândi la ceasuri vechi din lemn, ori chiar la obiecte precum Poarta Sărutului a lui Brâncuși. Și tot aici aș include cărțile, a căror hârtie este tot un produs finit al lemnului brut. Ele au o inestimabilă valoare artistică și educativă. În fine, consider că una sau două cabane, ori case ecologice din lemn, din nou se justifică și nu produc pagube semnificative la nivelul pădurilor.

Dar tăierea intempestivă a copacilor, fără a urma o anumită rigoare, fără a-i planta la loc și a le lăsa timp să crească, făcută doar pentru profitul unui patron sau a altuia, cu scopul de a trimite tirurile cu lemn peste hotare, este, zic eu, o crimă asupra naturii. Cu toate urmările care decurg de aici (poluarea mărită prin distrugerea stratului verde, alunecări de teren, sărăcirea țării etc). În fond, nu era denumită pădurea aurul verde?

Trei motive pentru a vizita Grecia

Suntem deja în 8 februarie, adică în ultima lună de iarnă. Pe la noi prin zonă există un proverb: fie iarna cât de rece, numai februar' de-ar trece. Totuși, țin să vă spun că deja ziua se lungește iar afară, deși este zăpadă și noaptea e frig, pe la amiazi e soare și cald. Pe scurt, ne apropiem cu pași repezi de sfârșitul iernii și începutul primăverii. Ocazie cu care căutarea unor destinații pentru concediul de primăvară devine un deziderat practic. De ce de pe acum? Deoarece biletele cumpărate în avans cu câteva săptămâni pot fi mult mai ieftine decât cele cumpărate pe ultima sută de metri (așa-numitele oferte early bookings).

În acest articol mă voi opri puțin asupra Greciei, ca destinație posibilă de vacanță. De ce Grecia? Din trei motive simple. Primul este că Grecia e o țară europeană, situată destul de aproape de noi, și fără prea mari pretenții. Ceea ce înseamnă că vom putea găsi biete de avion ieftine spre această țară. În fond, prețul unui bilet ar trebui să intre și el la socoteală, nu-i așa? Un alt avantaj direct ce decurge de aici este faptul că drumul va fi destul de scurt. Nu-i ca și cum ai zbura spre ceva insule de lângă America de Nord.

Al doilea și poate cel mai important motiv pentru care Grecia merită vizitată rezidă în cultura și însemnătatea ei pe plan mondial. Ca să mă fac mai bine înțeles, v-aș întreba ce teoreme mai țineți minte din liceu sau din generală. Da, mă refer la teoremele de la materiile exacte, cum ar fi matematică. Poate teorema lui Pitagora? Sau ce nume de înțelepți antici vă vin în minte de la filosofie. Poate Socrate? Ambii au fost învățați greci. De altfel, însăși numele de filosofie vine de la Philos și Sophia, din tradiția sau mitologia greacă. Iar sufixul „logia”, din componența zoologiei, biologiei etc vine de la grecescul logos, care înseamnă cunoaștere sau știință.

Într-adevăr, Grecia a fost un nucleu de artă, cultură și civilizație încă din antichitate. Și, spre deosebire de celelalte țări ocupate de romani, nu a putut fi romanizată (tocmai din acest motiv). Ce rezultă de aici? Rezultă faptul că vă puteți aștepta să găsiți acolo muzee splendide, conținând opere de artă inestimabile, chiar dacă unele dintre ele sunt doar resturi - adică au fost distruse parțial de curgereea timpului. Totuși, iubitorii de artă cu greu vor găsi, dacă vor găsi, lucruri mai rafinate de văzut decât exponatele acestor muzee ateniene sau în general elene. Vă mai puteți aștepta să găsiți o bibliotecă impresionantă, cu milioane de cărți, ridicată pe locul vechii Biblioteci din Alexandria, distrusă și ea de două incendii. Iar toate acestea vor fi moderne și adaptate vizitatorului occidental.

În fine, al treilea motiv pentru care merită să vizitați Grecia se regăsește în multele insule pe care această țară le posedă. Un exemplu este insula Thassos. Înconjurată de apele cristalin-albastre ale Mării Egee, lângă coasta de nord a Greciei, această insulă farmecă vizitatorii cu cele peste 30 de plaje ale sale (dintre care una chiar pentru nudiști). Puteți găsi plaje cu peisaje sau aspecte diferite, cu nisipă diferit, cu valuri și vedere diferită asupra mării, care se pot mula pe practic toate gusturile și exigențele. O altă insulă interesantă, despre care am mai scris, este Corfu. Amplasată de data asta în Marea Ionică, despărțită printr-o mică strâmtoare de Albania, Corfu se întinde pe o suprafață de circa 600 km. Pe insulă veți găsi puternice influențe arhitecturale italiene, iar în orașul central nu mai puțin de 8-9 muzee. În plus, insula dispune de hoteluri și prețuri pentru toate buzunarele. În fine, mă opresc cu insula Rhodos, spre care nu-i exclus să găsiți zboruri low-cost, adică la prețuri mici, și sigur că lista rămâne deschisă.

Iată, așadar, trei motive pentru care vă puteți îmbarca spre Grecia. Cu atât mai mult cu cât, chiar dacă ați făcut deja o vizită acolo, nu ați văzut decât o mică parte din ce are ea să vă ofere. Mai cunoașteți voi și alte motive, în afara celor expuse de mine?

Destinații turistice: Corfu

Edit 20.08.2016: Între timp, Genius Travel și-a anunțat insolvența.

Trăim într-o lume puternic robotizată. În fiecare dimineață ne trezim la ora 7, ne facem toaleta, ne îmbrăcăm după care plecăm la job. Unde petrecem cea mai mare parte a zilei, pentru ca seara să ne întoarcem acasă, obosiți sau epuizați. Avem timp să mâncăm ceva, să ne verificăm mailul, să citim o știre, poate să ne uităm la un film, după care ne culcăm la loc. Pentru ca a doua zi să reluăm acest program. Și a treia zi la fel. Și la fel. Zi de zi, lună de lună. Iar în cele 21 de zile de concediu, să ne odihnim la noi acasă, stând în pat. Și astfel trec anii iar unii dintre noi nu ieșim aproape niciodată din orașul nostru. Ca să nu mai vorbesc de țara noastră.

Sunt atât de multe locuri pe Pământ care merită vizitate și atât de puțin timp ca să le vizităm. Probabil pe majoritatea dintre ele n-o să le vedem niciodată. Tocmai de aceea, ar fi păcat ca atunci când ne decidem să mergem totuși undeva, să fim în pană de idei, în lipsă de informații (despre ce am putea vedea în cutare sau cutare țară) și să alegem neinspirat. În lumina gândurilor de mai sus, m-am gândit la posibilitatea unei categorii pe blog care să vă prezinte destinații turistice interesante, inedite, bogate cultural, cu peisaje sublime etc, care se pretează la a le trece pragul și promit să vă ofere clipe de neuitat. Și până mă decid, o să vă vorbesc câte ceva azi despre Corfu.

Corfu este o insulă a Greciei, sau mai bine zis una din multele insule grecești. Situată în Marea Ionică, se învecinează cu coasta Albaneză, de care este despărțită printr-o strâmtoare cu o lățime între 3 și 25 de km. Deși n-am fost niciodată în Grecia, sunt fascinat de geo-configurația acestei micuțe țări. Cum ar fi ca România să dețină o grămadă de insule în jurul ei, de mărimi și forme diferite, unele cu doar câțiva km în diametru și cu doar câteva sute sau mii de locuitori? Majoritatea grecilor din aceste insulițe sunt, pare-se, pescari, iar folclorul din acea regiune atribuie insulelor conotații mitologice. Astfel, unele dintre ele au fost create de tridentul (sau furca?) lui Poseidon, regele mării, zeitate principală panteonul grec.

Dar să revenim la turism. Corfu se întinde pe o suprafață de circa 600 km, locuită de circa 100000 de greci. Arhitectura zonei este bogată, cu puternice influențe italiene. O puternică lovitură dată acestei arhitecturi a constituit-o tirul de bombardamente din cel de-al doilea război mondial, dar unele clădiri (ca de pildă Universitatea Ioniană) au fost restaurate.

Orașul principal are 8 sau 9 muzee, dintre care amintesc: Muzeul Arheologic, Muzeul Artelor Asiatice, Muzeul Bancnotelor, Muzeul Bizantin. Numai numele lor îți trezește cheful de călătorie. După cum vă puteți aștepta, fiind un centru turistic, Corfu dispune de numeroase hoteluri de toate categoriile și pentru toate buzunarele. De altfel, am citit că aici găsești prețuri pentru oricine, adică îți poți permite un sejur și dacă ai bani mai puțini. Iar pentru a vă face o idee despre prețul unei mini-vacanțe acolo, puteți consulta pagina cu oferte vacante Corfu de la Genius Travel.

De veme ce nu am fost acolo, nu vă pot oferi o experiență first hand. Dar pe Bialog am găsit o listă cu 11 locuri pe care nu trebuie să le ratați dacă mergeți. Dintre ele amintesc: portul Kouloura, stațiunea Sidari cu celebrul ei Canal d'Amour, de fapt un mini-gold de formațiune calcaroasă, minunata plajă Apraos, Achillion sau castelul lui Sissi, situat în apropierea stațiunii Gastouri și lista ar putea continua. Dar cred că v-am deschis deja apetitul. Iar dacă doriți să citiți mai multe detalii despre această insulă, puteți intra pe linkul de mai sus.

Sănătate și virtute

Oare de la ce vine expresia Sănătate! spusă de cineva când strănuți? Fără îndoială, este o urare de exorcizare a bolii ce începe să-ți dea târcoale. Dar asta cu norocul? Ca la băut: Hai noroc! Hapciu! Noroc! Scriam în articolul precedent despre iarnă. Vreau să vă zic că eu am o vitalitate beton. În sensul că nu mă înbolnăvesc decât foarte rar. Ei bine, iarna asta a fost una de excepție. Am răcit puțin. M-a ținut cam o săptămână, timp în care nu am luat nimic, pentru că eu nu cred în „puterea medicamentelor” și știu că corpul se vindecă și se regenerează singur. Medicina alopată nu face decât să lupte cu efectele și are propriile ei efecte secundare, deloc plăcute. Așadar, ceaiuri, odihnă, mă rog, nimic special.

Dar eu sunt mare. Adult, adică. Am un organism călit. Și o vitalitate pe măsură. Ce te faci însă când ți se răcește copilul, sau bebelușul? Trebuie să-i dai ceva. Că săracul lui sistem imunitar este foarte slab. Și iarna, pe frig, este de ajuns un moment de neatenție, îl scoți afară la plimbare, sau aerisești, iar el se îmbolnăvește. Adică mă gândesc că este posibil. Ce să faci ca să nu ajungi în situația asta? Previi. Iar una din modalitățile de a preveni răceala este să te îmbraci adecvat.

În articolul de față o să vă prezint un magazin cu haine pentru bebeluși și copii în general. Magazinul se numește SuperBebe și poate fi accesat la adresa www.superbebeshop.ro. Acolo puteți găsi tot felul de hăinuțe pentru prințișorul și prințesa voastră. Dar nu numai haine propriu-zise, ci și încălțăminte, șosete și alte obiecte vestimentare. De exemplu chiar umbrele sau scutece.

Între lume ternă de oameni obosiți, îmbrăcați în haine gri sau cenușii, care merg zilnic la serviciu într-un mod mecanic, am fost plăcut surprins să constat bogăția cromatică (coloristică) a hainelor de pe SuperBebeShop. Pijama Looney Tunes de culoare albastră, cu personaje de desen animat, superb inserate. Pijama Simpsons cu pantaloni albastru-gri închis, haină albă pe care se află un Simpson în roșu, galben și albastru (sic!), proiectând o umbră neagră în fundal. Superbe culori! Așa ar trebui să arate hainele de copii, vii, dinamice, calde, deschise, vesele. Nu mohorâte, terne, ci zglobii ca sufletele lor. Ale micuților ce le îmbracă. Da-ți-le o șansă, așadar, să viseze frumos!

Am văzut de asemenea salopete și combinezoane. Ca și încălțăminte de tot felul. Papuci, șlapi, botoșei, cizmulițe, șosete chiar. Prețurile sunt, zic eu, decente. Nu m-am uitat atent, dar așa fugitiv: botoșei la 15 lei, cizmulițe la 35, sună bine, nu? Comanda se face direct pe site, de expediere se ocupă ei, plata cred că se poate face ramburs. Magazinul derulează uneori concursuri cu premii. Alt lucru mișto, există o categorie pentru produsele ce se află în promoție și una pentru mărimi haine și diverse informații utile.

Și, pentru că am zis la început de răceli, frig și iarnă, există haine sau mai bine zis hainele sunt grupate și pe categorii de tip sezon. De primăvară-vară, de toamnă iarnă. A, și da, să nu uităm: de fete și de băieți.

Spor la shopping!

Iarnă de iarnă

Am început să mă uit la Game of Thrones. E un serial excelent, produs de HBO. Și, până unde am ajuns eu, am observat un fel de submotiv care se tot repetă, o memă dacă vreți, în limbaj internautic: Winter is coming. Se apropie iarna, iar la ei iarna nu-i ca vara și nici ca iarna noastră. Cei tineri nici măcar nu au prins ultima iarnă. Pentru că acolo anotimpurile se întind pe durata mai multor ani. Ultima vară a fost foarte lungă, și se spune că după ea va urma o iarnă la fel de lungă.

Desigur, tinerilor nu prea le pasă. Bătrânii însă au mai prins ierni. Tot în film ni se spune că cei din nord sunt mai pregătiți pentru a trece cu bine de gerul năprasnic. Dacă vreți, un fel de oameni de munte de la noi. Nordul este stăpânit de casa Stark. Și se termină cu Zidul, The Wall. Care desparte lumea din cele șapte regate de oamenii zăpezilor, uriașii albi și ce se mai află dincolo. Anyway, abia aștept să văd continuarea.

Mă uitam așa, la iarna asta a noastră, comparativ, și mă gândeam că mai avem mult până să ajungem subiect de film. Dar poate, cine știe, un scriitor inspirat își va apleca penița și asupra peisajului iernatico-carpatin, și va scrie câteva rânduri despre o iarnă ce a vrut să vină, și n-a mai venit. Decât vreo două zile. Sigur, asta n-ar fi o dramă. Doar că mă întreb care-s cauzele. Și nu mă pot opri din a mă gândi la eventualele perturbări ale climei pe care noi, oamenii, prin activitățile noastre, le generăm.

Idei de oameni mari pentru cei mici

Povestea de astăzi este despre Sandu. Sandu este un tip oarecare. Vi-l puteți imagina ca având înălțime medie, cămașă, sacou de ocazie sau de serviciu și jerseu nepretențios în rest, umbrelă pe timp de ploaie și ochelari când e soare, la bordul unei mașini nici prea nouă dar nici prea veche, mergând în fiecare dimineață spre locul lui de muncă, oricare ar fi acela. Dacă Sandu nu are mașină, atunci cu siguranță ia metroul sau alte mijloace de transport în comun. Pentru că Sandu nu este obligatoriu să locuiască în București. Într-un cuvând, un om obișnuit, de la oraș.

Sandu are și el o familie. O soție încă tânără, Carmen, dar care datorită jobului de secretară, deja poartă ochelari. Și niște prieteni cu care iese seara la o bere sau merge la câte un meci de fotbal, când poate. După cum puteți observa, totul se înscrie în acelați tipar al unui ins oarecare, luat la întâmplare de pe stradă. Dar bucuria cea mai mare a lui Sandu, ceea ce-l scoate din acest tipar fad și-i dă un sens vieții, este copilul lui. Pentru că Sandu are un băiețel, pe nume Mihai, pe care îl iubește ca pe ochii din cap. Și de care e foarte mândru, și cu care se fălește în fața vecinilor și a colegilor.

Acum, Mihăiță este la grădiniță și se apropie ziua lui de naștere. Și pentru că deja e la vârsta la care unele amintiri îți rămân intipărite pentru eternitate în minte, iar dacă nu există oricum camerele de luat vederi, Sandu s-a decis ca de ziua lui să-i organizeze o petrecere ca-n povești. Pe care s-o țină minte și colegii lui de grădiniță. Nobilă intenție, cu care deja s-a lăudat la toți cunoscuții: Mihăiță va avea o zi mai ceva ca ziua Izabellei. Doar că timpul se scurge, data cu pricina se apropie iar Sandu realizează că are o problemă.

Sandu nu prea se pricepe la organizat petreceri. Și nici nu știe cum să anime atmosfera, unde să-i invie pe copii, ce să facă, care să fie cadrul petrecerii și așa mai departe. Pentru că a trecut ceva timp de când a fost copil. Iar soția lui, deși iubitoare și responsabilă, nu-și mai vede capul de atâtea treburi, împărțită între birou și îndatoririle de soție și mamă, adică gospodină, femeie de serviciu și tot restul. Noroc însă cu Maria, sora ei și cumnata lui Sandu. Care, când primește mailul cu problema lui Carmen, îi răspunde:

- Draga mea, ce bine că mi-ai scris! Există la voi în oraș o firmă pe care o poți apela, și care se ocupă cu organizatul de petreceri. Uite, îți trimit adresa site-ului lor, care se numește Momente Magice; dai click aici pentru animatori copii și îți apar toate detaliile. Prețul începe de la 80 de lei / personaj / oră, iar cei de acolo pot să organizeze o petrecere ca-n povești. Cu clovni, cu personaje de basm, cu zâne sau eroi din desene animate, pot veni cu idei, practic vor transforma petrecerea ta dintr-o întâlnire anostă într-un moment de neuitat. De ce să se adune copiii și să stea pe fotolii, cu ochii în monitoare, când se pot bucura la maximum de vârsta lor?

Și astfel, Sandu a reușit să-și țină promisiunea și să-i ofere lui Mihai o serbare de vis.

Desigur, istoria de mai sus este o poveste. Iar Sandu un personaj fictiv. Dar firma care se ocupă de aceste petreceri, nu. Ea este cât se poate de reală, și așteptă să fie contactată, pentru a vă transforma rutina zilnică într-un moment de basm.

Cele mai sigure, frumoase și bogate țări din lume

Revista franceză Le Point a prezentat un top al țărilor izolate, cu populație redusă, condiții bune de trai și sigure din punct de vedere al securității personale. Pe locul I se situează Noua Zeelandă. Țara unde s-a filmat „Lord of the Rings” este visul multor amatori de drumeții în natură. Printre lucrurile cu care a fost binecuvântată, se află și un spa natural săpat în nisip, având surse subterane de apă termală.

Urmează, pe locul secund, Islanda. Micuțul stat insular are o rată a infracțiunilor foarte scăzută și un număr de bazine naturale și fiorduri cu apă caldă foarte mare. Nu-i deci de mirare că islandezilor le place să se bălăcească des. Nivelul de trai este și el ridicat.

Tot puțini delicvenți au și niponii, unde poți să te plimbi noaptea prin capitală făr prea multe grij. Chiar dacă ești femeie, se spune. Japonezii s-au remarcat printr-un cod etic și moral pronunțat, ținând munca, respectul pentru celălalt și pentru drepturile omului la rang foarte înalt. Sunt multe lucruri ce pot suscita interesul turiștilor pentru această țară, dar mă limitez la a menționa ceremoniile speciale ale ciaiului.

Lista continuă cu Elveția, Australia, Irlanda, Luxemburg și Suedia.

Ianuarie 2015, undeva în provincie

Iarna asta a debutat blând, cu temperaturi ridicate, mult peste normal. De Crăciun, în loc să avem zăpadă, am avut parte de ploaie. Și când mă gândeam că poate o să scăpăm de frig, a venit 2015, cu temperaturi mult sub zero grade. Din ce rețin, parcă așa au decurs lucrurile și anul trecut. Oricum, teoretic a trecut aproape jumătate din anotimpul rece.

Nu prea agreez frigul. Nu în mod special. Mi-e și groază să mă gândesc cum supraviețuiesc porumbeii, câinii sau pisicile la minus 20 grade Celsius, noaptea. Când noi înghețăm cu hanoracele pe noi și bocancii în picioare, uneori în numai două-trei ore de stat afară. Sigur că au blană de la mama natură, dar trebuie să zgribulească și ele.

În timp ce afară e frig, cazanul din baie îmi face și el probleme. E adevărat, nu de acum, dar nu mi-am făcut niciodată timp să-l repar. Faza e așa: eu mă încălzesc cu lemne. Iar în baie am un cazan tot pe lemne, pentru încălzit apa. Numai că în ultima vreme apa a început să iasă din ele oarecum colorată spre maroniu, mai ales când e aproape fierbinte. Am vorbit cu cineva și mi-a zis că i s-a dus vopseaua din interior, și trebuie tăiat și revopsit. Dar asta implică să-l transport la el acasă, și e destul de mare și voluminos. Și nu prea am chef de reparații și instalații prin baie.

M-am uitat mai devreme la ceva boilere. De curiozitate, că poate anul viitor îmi voi băga centrală pe gaz, și atunci voi putea utiliza gazul și în baie. Pe www.shop-einstal.ro prețurile încep de la 530 de lei, dar sunt puține sub o mie. Foarte multe de 1500, 2500 sau chiar peste. Ceea ce e totuși foarte mult. Acum, bine, nu se compară cu cazanul meu. De exemplu, unele au capacități de 300 de litri, tot felul de rotițe, sisteme și reglaje care nici nu știu ce fac. Dar rămâne că sunt scumpe. Deocamdată, cazanul meu este mult mai convenabil.

Și cam despre asta voiam să vă zic. Câteva gânduri, dar care vă oferă o perspectivă asupra vieții trăită într-un orășel mic, de provincie. Cu ger și încălzire pe lemne. Dar și fără poluare, zgomot și stres. Cu locuri mai puține de muncă. Dar și o viață mult mai ușoară, prețuri mult mai mici la toate produsele. Cu lipsa unor teatre și instituții pe care le-ai avea în orașele mari. Dar cu dealurile, pădurile și natura verde în apropiere. Cu mai puține supermarketuri decât într-un municipiu de județ. Dar cu multe fructe și legume culese din grădină.

Și cu o iarnă din care a trecut aproape jumătate. Cel puțin pe hârtie.

sursă foto: forwallpaper.com