Desigur, lemnul obținut din copaci este folosit în diverse moduri. Uneori în bine, alteori în rău. Un exemplu negativ aici îl constituie lemnul pentru foc. O să fiți surprinși poate, dar încă o mare parte a populației vorbitoare de limba română se încălzește cu sobe pe bază de lemne. Iar asta nu e valabil doar la sate, ci și la unele orașe mai mici, sau chiar mai mari (de exemplu, din ce am înțeles, Oradea). De ce? De vină ar fi aici mai mulți factori. Primul este nivelul civilizației, care face ca multe localități să nu fie încă racordate la regii de gaz. Un alt factor ar putea fi prețul destul de pipărat al gazului, raportat la salariul mediu pe economie.
Dar trebuie să recunosc că uneori văd și lucruri făcute din lemn care îmi plac. Este cazul unor producători de mobilă, cum ar fi de exemplu MobiliCASA. Numele în sine nu ne spune nimic: încă o firmă care vinde mobilă și, ca orice altă firmă conectată la tehnologie, are un magazin online. Pe care se poate crea un cont, inspecta o listă de articole (sortate după preț, tip etc), adăuga produse în coș, lansa comanda, tot tacâmul. Marfa trimisă de ei, plata făcută de noi în ce mod ne convine. Două chestii mișto aici sunt că 1) dacă locuim în capitală, transportul e pe barba lor și 2) putem achiziționa de la ei mobila la comanda, dar în mare vorbind, sunt lucruri la care ne-am aștepta de la un magazin online serios.
Ce iese însă în evidență este frumusețea sau calitatea pieselor lor de mobilier. Când vezi spre exemplu două birouri ca cele din imaginile alăturate, parcă nu-i chiar o pierdere de pentru lemnul în cauză. Deoarece, chiar dacă sunt relativ ieftine (am văzut la ei mobilă de bucătărie la sub 3000 de lei), nu își cumpără fiecare român mobilă nouă în fiecare zi. Și nici măcar în fiecare an. Și nici măcar în fiecare deceniu. Ori, câți copaci pot intra într-un birou sau într-un dulap? Estimez că nu-i chiar o mare pierdere, pentru un scop totuși util și artistic.
O altă întrebuințare perfect scuzabilă a lemnului o constituie operele de artă. Ne putem gândi la ceasuri vechi din lemn, ori chiar la obiecte precum Poarta Sărutului a lui Brâncuși. Și tot aici aș include cărțile, a căror hârtie este tot un produs finit al lemnului brut. Ele au o inestimabilă valoare artistică și educativă. În fine, consider că una sau două cabane, ori case ecologice din lemn, din nou se justifică și nu produc pagube semnificative la nivelul pădurilor.
Dar tăierea intempestivă a copacilor, fără a urma o anumită rigoare, fără a-i planta la loc și a le lăsa timp să crească, făcută doar pentru profitul unui patron sau a altuia, cu scopul de a trimite tirurile cu lemn peste hotare, este, zic eu, o crimă asupra naturii. Cu toate urmările care decurg de aici (poluarea mărită prin distrugerea stratului verde, alunecări de teren, sărăcirea țării etc). În fond, nu era denumită pădurea aurul verde?
Încă nu sunt comentarii.