O vacanţă plină de relaxare... în camera ta

Pentru că, după cum vă spuneam în articolul precedent, de mâine se anunţă temperaturi scăzute (care se vor menţine pe tot weekendul şi după aceea), nu ne rămâne decât să ne bucurăm cât mai mult de soarele pe care-l avem azi. Iar de mâine, probabil să visăm la vacanţe în ţări ecuatoriale, pe plaje sublime, cu nisip fierbinte şi lângă ape cristaline. Mie mi-ar plăcea să fie o plajă mai mică, sau privată, la care să nu am acces decât eu. Eventual pe o insulă a Greciei, căci acolo se îmbină muntele, pădurea şi marea. Să am o căsuţă chiar pe plajă, înconjurată de palmieri. Şi să-mi petrec după-masa întins pe un hamac.

Cui nu i-ar prinde un astfel de tratament, dacă nu permanent, atunci măcar ocazional, ca buşon de eliminare a stresului acumulat peste zi? Cine nu şi-ar dori corpul îmbăiat de razele soarelui şi legănat sau masat de vânt? Din păcate, o astfel de vacanţă poate fi costisitoare şi, cel mai adesea, ne este accesibilă destul de rar. Din fericire, există alternative mai simple şi mai avantajoase. Pentru că dacă nu putem să ne deplasăm lunar pe litoralul unei ţări străine, putem cu siguranţă comanda nişte Fotolii de masaj online, de pe site-ul indicat în link. Ceea ce, trebuie să vă spun, e o chestie destul de ingenioasă.

Welcome masatto! Firma care produce scaune şi fotolii pentru masaj (medical, terapeutic, de relaxare etc) şi care îţi aduce cele mai frumoae şezlonguri sau hamace de pe cele mai exotice plaje la tine acasă! Avantajul unui astfel de fotoliu este evident. Dacă de exemplu la un salon de masaj (terapeutic, nu vă gândiţi la prostii) plăteşti de fiecare dată când mergi, pe un fotoliu din acesta sofisticat dai banii o singură dată, la început, şi apoi îl foloseşti de câte ori vrei. Investiţia se amortizează în timp, după care rămâi cu fotoliul. Mai departe, economiseşti drumul până la salon, adică timp şi energie, şi beneficiezi de un maseur automat, de tip robot, care te serveşte la orice oră din zi şi din noapte fără să se plângă de ceva.

Dacă facem o comparaţie cu excursia, diferenţa e şi mai clară. Pentru că preţul unei excursii e mult mai mare decât cel al unei şedinţe de masaj, iar drumul durează şi el semnificativ mai mult. În concluzie, dacă uneori nu putem să mergem acolo unde ne relaxăm cel mai bine, putem aduce lucrurile care ne relaxează cel mai mult la noi acasă. Pe principiul că dacă nu merge Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed.

Meteo via Google

O chestie mişto care cu siguranţă exista de ceva vreme dar pe care am văzut-o abia mai devreme: când dai o căutare pe Google după expresiile: „meteo”, „vremea” sau „timpul probabil” (şi probabil mai sunt), ţi se afişează un mic sumar interactiv al temperaturii din oraşul sau localitatea în care te afli, şi care arată cam aşa (faceţi click pe imagine pentru mărire):

Pentru a beneficia de acest afişaj, trebuie să lansaţi căutarea de pe google.ro iar Google să fie setat pe limba română. Altfel nu va merge.

Localitatea afişată este detectată automat de Google pe baza IP-ului de pe care vă conectaţi la net. Datele se iau de pe weather.com. Ca opţiuni, puteţi afişa temperatura în grade Celsius sau Fahrenheit (Celsius e afişat automat, Google e deştept), puteţi vizualiza temperatura, precipitaţiile şi vântul, şi puteţi da click jos pe fiecare zi afişată acolo. De exemplu, datele curente sunt pentru Bucureşti, 26 martie 2015 (joi).

Din păcate, se pare că ne aşteaptă un weekend ploios şi cu temperaturi mai scăzute. Acestea vor urca puţin începând de luni iar cerul se va însenina şi el parţial. Totuşi, azi pare să fie cea mai călduroasă zi din perioada aceasta, aşa că bucuraţi-vă de ea.

Circuitul apei în natură

După cum probabil mai ţineţi minte de la şcoală, apa este una din cele mai importante substanţe de pe Terra. În lipsa ei, viaţa nu ar putea să existe. Însăşi corpul uman conţine peste 90% apă, la fel ca multe alte organisme. Să vedem puţin cum circulă această apă în natură.

Iniţial, apa de la suprafaţa mărilor, râurilor, oceanelor, solului (rouă etc), sub impactul razelor de soare care o înzălzeşte, se evaporă, trecând din stare lichidă în stare de vapori. Vaporii se unesc formând nori, care sunt purtaţi de vânt, în funcţie de presiunea atmosferică, în regiuni unde ei devins mai denşti. Prin condensare, vaporii de apă se transformă în picături care devin mai grele ca aerul şi cad la sol, sub forma precipitaţiilor. Apa de la sol se infiltrează în pământ, unde va fi absorbită de plante sau va ajunge în diverse râuri subterane, ce vor alimenta în ultimă instanţă anumite mări şi oceane. De unde procesul se va relua.

Cel puţin aşa stăteau lucrurile acum câteva sute de ani. Odată cu apariţia omului şi dezvoltarea tehnologiei, a fost introdusă o verigă slabă în acest circuit: apa poluată. Pentru că ştiinţa ne-a ajutat şi continuă să ne ajute, dar o face deseori cu preţul îndepărtării noastre de natură. În cazul de faţă, un exemplu simplu de poluare a apei o constituie o mică fabrică sau chiar o benzinărie sau spălătorie auto. Şi, încărcată de hidrocarburi, grăsimi şi uleiuri, apa nu mai poate ajunge în izvoare, căci nu mai este potabilă. Consumul ei ne-ar dăuna nouă şi probabil ar dăuna şi plantelor. Se impune încă un mecanism, de epurare sau purificare a apei, înainte ca ea să fie redată naturii.

În practică, tot ştiinţa se ocupă de acest lucru. În exemplele noastre de mai sus, grăsimile se separă uşor într-un separator specific, a cărui funcţionare a fost descrisă pe larg aici. În România, astfel de separatoare, utile pentru a curăţa apa atât de reziduurile nisipoase cât şi de grăsimi uleioase sau hirdocarburi, sunt fabricate de Dumar Construct în colaborare cu Danco Group Engineering şi se numesc chiar aşa: separatoare de hidrocarburi. Aşadar, ştiinţa este cea care perturbă echilibrul naturii şi tot ştiinţa este cea care ne oferă mijloacele de a-l restabili.

Dar nu ar fi mai bine dacă am putea să nu perturbăm acest echilibru de la început? Şi deci să nu mai fie nevoie să-l refacem după aceea? O întrebare pe care o lăsăm în seama cititorului.

O călătorie în spatele ecranului fierbinte

Până şi la noi în ţară sexualitatea a încetat să mai fie un subiect tabu. Iar internetul ne-a deschis porţile spre o întreagă lume a senzualităţii, cu filme şi imagini fierbinţi aflate la un click distanţă de noi. Dar unul dintre cele mai atrăgătoare teritorii de explorat pentru internaut este cel al camerelor web. Acolo se află, la discreţia ta, o fată frumoasă şi dezinhibată, gata să comunice cu tine şi să execute orice i-ai indica. Este uşor de înţeles de unde provine fascinaţia pentru videochat, cum se numeşte el. Mai mult decât un film înregistrat pe peliculă (sau, mai nou, în format digital), filmul pe care îl vezi este unul interactiv, live. Mai mult decât în cazul unui joc pe calculator, fata de la celălalt capăt al ecranului este vie. Trăieşte, simte şi gândeşte ca tine. O interacţiune între două persoane de sexe diferite, care depăşeşte pudibonderismul reţelelor sociale şi rămâne totuşi privată, intimă. Evident, aşa ceva fascinează.

Din punctul nostru de vedere, al bărbaţilor care accesăm (sau nu recunoaştem că accesăm) aceste camere web, lucrurile sunt destul de simple. Dar ce se află în spatele sticlei, a monitorului? Care este viaţa unui astfel de model de videochat?

În primul rând, videochatul este o activitate bănoasă. Şi când spunem bănoasă, ne putem gândi că alţii termină şcoli de specialitate, fac un doctorat şi câştigă mai puţin decât o fată dezinvoltă şi charismatică. Apoi, mai este o activitate plăcută. Dacă ar fi să judecăm după galeria foto a unui studio videochat Bucureşti, condiţiile în care lucrează aceste fete, sau cel puţin unele dintre ele, respectiv cele care se angajează la firme serioase şi credibile, sunt de vis. Mobila şi interiorul camerelor de lucru depăşind în frumuseţe, lux şi design ceea ce avem noi în propriile apartamente, după o agoniseală de-o viaţă. Mai este şi o activitate a dezvoltării de sine şi formării ca om. Pentru că o astfel de fată va trebui să devină tot mai liberă, sociabilă şi comunicativă. Şi, presupunem noi, mai este o pantă a căderii, pentru acele caractere prea slabe, care nu-i vor putea face faţă şi, pornind de la asta, vor aluneca spre alte activităţi cu conitaţii sexuale urâte.

Accesând o astfel de cameră, vei găsi nu doar o fată sexy cu un corp divin, ci şi o bună ascultătoare, care ţi se va băga sub piele şi te va face să revii din nou. Şi din nou. Dar nu vei găsi, probabil niciodată, o potenţială partidă pentru viaţa de zi cu zi. Şi nici măcar o vorbitoare a aceleiaşi limbi (comunicarea se realizează de regulă în limba engleză). Căci astfel de studiouri îşi protejează identitatea angajatelor, şi astfel tu, ca român, nu vei avea acces la camerele web ale fetelor din România. Ceea ce înseamnă că orice fată pe care o cunoşti poate fi una dintre aceste modele. Poate chiar vecina ta de scară, la care te gândeşti în secret. Sau poate o colegă de birou. Cert este că niciodată nu vei ştii.

Videochatul rămâne, până la urmă, o activitate virtuală.

Bunicii, săpunul şi sănătatea

Mai ţineţi minte săpunurile pe care le foloseau bunicii noştri la ţară? Sau mă rog, bunicii celor care aveau bunici la ţară, ca mine. Erau mari, albe, făcute de ei acasă. Se foloseau în principal la spălat de rufe, deşi nu neg că pe vremea aia unii se spălau şi pe mâini sau pe faţă cu ele. În orice caz, erau acustice şi îţi atacau pielea. Iar după ce-ţi spălai nădragii cu ei, îţi miroseau palmele a sodă toată ziua.

Ei bine, acelea erau săpunuri de casă, naturale. Dar nu erau foarte bune, tocmai din cauza acidităţii lor. Nu pot să vă dau date ştiinţifice despre ele, dar în mod cert nu aveau pH neutru. :) Cei care le-aţi prins, ştiţi. Între timp am intrat şi noi în Uniunea Europeană, NATO şi civilizaţie, şi am început să folosim săpunuri de comerţ, produse de diferite mărci de renume, branduri precum Dove, Protex sau Palmolive. Care sunt atente cu pielea ta şi înlocuiesc mirosul de sodă caustică cu fine parfumuri şi arome. Dar, deşi ele sunt net superioare celor vechi, tot nu sunt perfect sănătoase. Pentru că, dacă vă gândiţi puţin, tot au în componenţa lor chimicale. De fapt, sunt aproape în întregime formate din produşi industriali de sinteză. Faptul că miros într-un mare fel se datorează tot unor produşi chimici care au fost inseraţi în ele.

Dar este un trade off acceptabil. Nu sunt nici pe departe atât de horror ca cele de care vă ziceam la început, de pe vremuri. Totuşi, pe principiul că mai-binele este duşmanul binelui, azi o să vă prezint un magazin ce comercializează săpunuri naturale pe bune, adică făcute din uleiuri naturale şi plante, în a căror compoziţie nu intră deloc sau aproape deloc chimicale. Dacă sunteţi curioşi sau în căutare de aşa ceva, veţi găsi sapun natural aici, alături de alte produse de gen. O gamă bogată, care sper să vă fie utilă.

De exemplu, produsul din prima imagine este un săpun natural cu portocală şi buriti. În componenţa lui intră: ulei de floarea soarelui extravirgin, ulei de palmier, ulei de cocos, apă demineralizată, NaOH, ulei de buriti, suc de morcov, morcov ras, ulei esenţial de portocală şi mandarină. Trebuie să admiteţi că nu-i chiar lista de ingrediente pe care le vedeţi pe eticheta săpunului vostru preferat, n'est pas?

Preţurile sunt de 12 lei, 15 lei etc. Pe site mai găsiţi diverse creme de piele, balsamuri de buze sau unguente de corp. Acum, când îţi comanzi online ceva de genul ăsta, nu prea contează că e 10 sau 15 lei, pentru că taxele de curierat te vor costa mai mult. Dar dacă produsele sunt bune (eu încă nu le-am testat), atunci merită să te aprovizionezi cu o plasă întreagă, în acest fel îţi amortizezi costurile de transport şi ai săpunuri pe un an sau pe doi.

În încheiere, vă doresc numai bine şi să fiţi curaţi! ;)

Temperaturi scăzute în perioada asta

Azi dimineaţă, mergând la serviciu, am observat pe jos o pătură foarte fină de nea. Da, a nins peste noapte, deşi foarte puţin, că nu sunt chiar la munte. Dar în alte regiuni se prea poate să fi fost mult mai frig. Ziua de azi continuă „trendul” început pe finele săptămânii trecute, când ni s-au prevestit temperaturi scăzute pentru perioada asta.

Făcând o glumă, vă pot spune că abia aştept să vină aprilie, când iarna se va instala şi mai abitir. De data asta la figurat, în sensul că se va relua serialul Game of Thrones, acum cu sezonul 5, serial al cărui leitmotiv a fost până acum: Winter is comming!

Dar, bineînţeles, o să treacă toate şi va ieşi soarele. Cu adevărat, şi cu temperaturi care vor duce uşor-uşor spre vară. Nu ştiu dacă, azi, nu ştiu dacă mâine dar ştiu că vara va veni. Iar eu mă bucur de ea de pe acum.

Fascinanta Atenă

Pentru un aventurier cu ceva timp liber, orice loc neexplorat de pe planetă reprezintă o provocare. Sau, cel puțin, prezintă un minimum de interes. Acest lucru este normal. Dar, deși din perspectiva noastră, de excursioniști, tot ce este nou e atractiv, nu toate orașele globului sunt pe același nivel. Și evident că nu ne referim la nivelul mării, ci la cel al reliefului, al culturii, al tradiției, al importanței și al semnificației. Nu vom pleca din orice loc cu același bagaj informațional, emoțional și spiritual. Nu peste tot vom face aceleași poze, nu peste tot vom explora aceleași peisaje, nu peste tot ne vom simți la fel. Dată fiind această premiză, ar merita să ne informăm puțin înainte de a pleca undeva în excursie, pentru a face o alegere inspirată. Iar printre orașele care, cel puțin din punctul meu de vedere, pot oricând constitui alegeri fericite, se numără și capitala Greciei, Atena.

Spun capitala Greciei dar aș putea foarte bine spune capitala antichității. Pentru că Grecia a constituit un far luminos pe cerul întunecat sau gri al istoriei umanității. Grecia a dat lumii, încă din timpuri străvechi, iluștri matematicieni, filosofi și învățați ale căror nume le studiem și astăzi la școală. Teorema lui Pitagora, de exemplu, vă spune ceva? Republica lui Platon, retorica lui Aristotel sau viața lui Socrate vă trezesc anumite amintiri din orele de filosofie de pe băncile liceului? Cu toții au fost greci. De altfel, însăși numele de filosofie vine de la Phillos și Sofia, personificări ale iubirii și înțelepciunii în tradiția elenă. Iar sufixul „logie” (de exemplu din filologie și biologie) vine tot din limba greacă, de la cuvântul logos (cunoaștere, știință).

Toate aceste lucruri sunt bune și frumoase, veți spune, dar la ce ne ajută studiul filosofiei grecești pentru a determina dacă Grecia, și capitala ei, Atena, merită vizitate? Răspunsul e foarte simplu. Grecia a fost un centru al culturii și învățăturii în antichitate. În paranteză fie spus, acesta e și motivul pentru care ea nu a putut fi romanizată, spre deosebire de celelalte țări aflate sub ocupația Imperiului Roman: elenii se aflau peste romani la capitolul civilizație, așa că aceștia din urmă nu au reușit să se impună. Ei bine, este ușor de dedus că, pe lângă importanța istorică pe care ea o prezintă, fosta Eladă a coagulat sculptori, artiști și gânditori de o calitate excepțională, ale căror creații le putem admira și azi. Într-adevăr, în Atena se află câteva dintre cele mai frumoase muzee din lume. Amintesc aici de Muzeul Arheologic Național, Muzeul Bizantin, Muzeul Numismatic, Muzeul Acropolis și lista poate continua.

Un alt punct elen de interes îl constituie biblioteca de la Alexandria. Înființată în jurul anului 300 î.Hr. de către Ptolemeu I, aceasta s-a dezvoltat foarte mult, ajungând să conțină peste 900000 de pergamente și devenind astfel cea mai renumită bibliotecă din lume. Din păcate, o mare parte din textele stocate acolo, comori inestimabile ale antichității, s-au pierdut, în condiții care nici astăzi nu sunt pe deplin elucidate (există câteva controverse pe acest subiect, le puteți căuta dacă sunteți interesați). Dar nu totul a fost distrus. Și în jurul textelor rămase s-a ridicat o nouă bibliotecă, ce azi conține câteva milioane de cărți, o arhivă conectată la internet, șapte biblioteci sau ramuri specializate (cărți rare și de colecție, cărți pentru tineret, formate micro etc), un planetariu, un exploratoriu, trei muzee și încă nu am epuizat tot. Iată, deci, un alt punct fierbinte pe harta Greciei, pentru cei care aspiră să-și extindă orizontul cultural.

Dar Grecia merită vizitată și pentru condițiile de relief în sine. Este probabil țara cu cele mai multe insule și insulițe din apropierea noastră. Relieful e divers și oarecum contradictoriu. Atena de exemplu, pentru că tot am vorbit de ea, se află încadrată atât de mare cât și de munți. Iar un zbor până în capitala elenă costă, iată, sub 100 de euro. Desigur, am mai putea adăuga importanța arheologică a regiunii și plajele mirifice (și extrem de variate) de pe suprafața insulară a țării. Dar deja am spus suficient de mult. În concluzie, nu toate locurile de pe glob sunt la fel de interesante și valoroase. Ceea ce-i foarte bine. Pentru că, la drept vorbind, nici n-am avea timp să le vizităm pe toate.