Să fie lumină!

Vă povesteam zilele trecute despe avansul tehnologic și impactul pe care acesta îl are asupra turismului, prin apariția mijloacelor de transport tot mai rapide și mai performante. Dar nu numai mijloacele de transport s-au modernizat și îmbunătățit. Tema de astăzi, deși nu este direct legată de turism, are o anumită semnificație cu privire la economiile mai mari sau mai mici pe care reușesc să le facă primăriile anumitor orașe de pe glob. Mai exact, este vorba despre iluminatul public.

Becurile cu incandescență pe care le folosim astăzi sunt bazate pe o tehnologie veche de peste o sută de ani. Ele își fac treaba, dar consumă o cantitate însemnată de curent electric. Astfel că, de-a lungul timpului, s-au încercat diverse upgrade-uri ale acestei tehnologii. Demne de menționat aici sunt tuburile fluorescente de tip neon, care reduc consumul electric probabil undeva la jumătate. Ceea ce este tot mult. În plus, lumina de la neon nu e la fel de naturală ca cea de la becul clasic.

În ultimii ani, în principal prin eforturile firmei Phillips, au început să apară pe piață o serie de becuri numite economice, care tehnic vorbind sunt tot un fel de lămpi cu fluorescență, din ce înțeleg. Ele sunt promovate ca mari salvatoare de energie, dar realitatea este puțin diferită. În timp ce este adevărat că un bec economic consumă semnificativ mai puțin decât unul cu incandescență, el are și o cădere de tensiune foarte mare, și atinge consumul optim abia după 1-2 minute de la pornire. Asta înseamnă că aceste becuri sunt bune la iluminatul unui oraș dar neindicate în camere sau acolo unde avem de pornit și oprit în mod repetat, des, lumina. Mai mult decât atât, becurile economice emit lumină mai puțin naturală decât cele clasice și conțin mercur, care este foarte toxic. Dacă un astfel de bec se sparge, camera trebuie aerisită minim 30 de minute pentru a elimina riscurile unor intoxicații cu mercur!

Deci, ce ar trebui să folosim până la urmă? Soluția vine tot de la o tehnologie relativ veche. În anul 1907, cercetătorul englez H. J. Round, folosind un cristal de carbură de siliciu și un detector primitiv, a descoperit electroluminiscența care stă la baza LED-urilor de astăzi. Mult timp oamenii de știință nu au știut cum să folosească LED-urile, care erau costisitor de produs și aveau multe limitări. Dar în ultimii ani aceste limitări au început să fie eliminate iar acum 2 ani, mai precis la 18 decembrie 2012, firma Cree a prezentat o lampă LED cu o eficiență de 200 Lumeni/Watti. La un consum de 15 Watti, aceasa emite o lumină echivalentă cu a unui bec normal de 120 W.

Dacă la început erau folosite aproape exclusiv ca indicatoare de pornit/oprit (acele luminițe roșii de la televizor, de la telecomandă etc),  LED-urile sunt astăzi din ce în ce mai mult utilizate ca surse de iluminat în locuințe. Ele consumă mai puțin decât becurile economice, nu au deloc mercur în compoziție și se zice că rezistă mai bine în timp. Și, chiar dacă cel mai des le veți găsi în componența unor lanterne, deja există magazine online, ca www.greentek.eu/ro, de unde puteți comanda soluții variate de iluminat cu tehnologie LED.

Dacă lucrurile merg tot așa, în câțiva ani vom scăpa definitiv de becurile cu incandescență, clasice, reducând considerabil factura de la ENEL.

Campionatul mondial de fotbal iarna?

FIFA are de gând să mute perioada în care se desfăşoară campionatul mondial de fotbal, din vară în iarnă. Astfel, ea a propus deja ca turneul final din 2022, din Qatar, să aibă loc în intervalul 26 noiembrie - finele lunii decembrie. Propunere pe care UEFA o susţine, declarând că nu vor fi probleme în reprogramarea competiţiilor sale din sezonul 2022/2023, în caz că această propunere se aprobă.

Ce să înţelegem noi de aici? Că vom vedea fotbal iarna, înainte de a-i vedea pe colindători. De ce? Poate pentru că organizatorii se gândesc că tribunele oricum vor fi pline, poate mai mult decât în restul timpului, deoarece lumea nu prea are unde să meargă în altă parte iarna, iar audienţa TV va fi şi mai mare, din acelaşi motiv: cei care nu merg în Qatar, ce să facă iarna, dacă nu să stea acasă şi să se uite la fotbal?

Este, cel puţin, teoria mea.

Evoluția tehnologiei și a turismului

Mulți oameni blamează tehnologia. O consideră un viciu, sau  un fel de Skynet, o inteligență artificială născută parcă cu scopul de a ne înrobi, de a ne subjuga. Dar dacă ne gândim puțin, noi suntem cel mai adesea vinovați pentru că petrecem ore întregi pe Facebook sau în fața telefoanelor, ignorând natura care pusează în jurul nostru. Tehnologia e ca un cuțit. În esență, nu este rea. Dar depinde la ce și cum o folosești.

De fapt, dacă reflectăm mai adânc, însăși numele de turism n-ar fi putut exista fără progresele din știință. De ce? Păi acum câteva sute de ani, cine mergea în drumeții? Poate că regii, împărații. Iar dacă mergem și mai departe în timp, ajungem la o perioadă în care cunoștințele oamenilor despre planeta înconjurătoare erau foarte mici. Oamenii credeau ba că Pământul este plat, ba că se află pe spatele unei broaște țestoase, ba că dacă navighezi prea mult pe mare și ajungi la marginea lui, o să cazi peste. De ce? Pentru că, evident, nu aveau mijloacele moderne de transport, care să le permită să-l cutreiere în voie.

Cu timpul au apărut primele motoare. La început motoare cu aburi, apoi motoare mai sofisticate, cu injecție. Astăzi motorul este piesa de baza aflată sub caroseria unei mașini. Iar mașina, departe de a mai reprezenta un lux, a devenit un bun accesibil tuturor. Și deși mulți dintre noi o folosim aproape exclusiv pentru a ne deplasa la job, sau prin țară uneori, ea poate fi folosită pentru a parcurge mari distanțe, fiind surclasată în această direcție doar de tren și avion.

Evoluția autovehicolelor, atât ca tehnologie (piese, randament, viteză etc) cât și ca accesibilitate (probabil prin 1800+ puțini își permiteau o mașină, în timp ce azi poți intra pe 4 Cars Romania să-ți comanzi online piese pentru mașina ta), a făcut ca teoriile pe care le propun oamenii de știință, care și ele s-au modificat în timp, cu privire la harta lumii, să poată fi verificate de fiecare, pe propria piele. Astăzi te poți urca în mașină și poți face ocolul planetei, în mai puțin de 80 de zile, cât l-a imaginat Jules Verne.

Mergând pe firul acestor idei, este logic să presupunem că într-un viitor oarecare, atunci când tehnologia va fi evoluat și mai mult iar mașinile vor deveni nave, harta noastră asupra lumii va deveni și mai vastă, înglobând sisteme solare și poate chiar galaxii. Dar până atunci, din păcate, mai trebuie să treacă ceva timp.

Filme de Oscar

Azi-noapte a avut loc decernarea premiilor Oscar. La noi a fost noapte, la americani a fost zi. Cred că pe la 5 dimineața încă erau emoții cu privire la câștigătorii diverselor categorii.

Nu o să dau toată lista câștigătorilor, vreau să mă rezum la lucrurile mai importante. Cel mai bun film al anului a fost desemnat filmul Birdman, al regizorului mexicat Alejandro González Iñárritu. Cu o notă de 8.1 pe IMDb, filmul este o dramă și comedie în același timp, despre lupta interioară (cu egoul) a unui actor cu cariera apusă, care obișnuia să interpreteze un super-erou. Încă nu l-am văzut dar am înțeles că e superb.

De cealaltă parte a baricadei, sau a covorului roșu, cum vreți s-o luați, se află filmul Saving Christmas. O comedie de familie cu un incredibil 1.4 pe IMDb, producția lui Darren Doane domină topurile Zmeurii de aur din acest an. Zmeura de aur este o distincție ce premiază cele mai proaste filme.

Acestea două ar fi, deci, extremele. Între ele avem o mulțime de filme noi, unele science-fiction, pe care abia aștept să le văd și să vă povestesc despre ele. Dar poate pe alt blog.

Când am devenit atât de popular?

Când am deschis acest blog, Turistul, acum mai bine de un an și jumătate, am făcut-o ca un hobby și ca o modalitate auxiliară, experimentală, de a face ceva  bănuți. Nu pentru că le-aș avea foarte mult cu călătoriile. De fapt, poate spre surprinderea multora, sunt un tip care face drumeții mai puțin decât o făceam în școală și mult mai puțin decât media. Dar este o nișă ușor de abordat. Și odată deschis, am căutat să scriu pe el articole cât mai  interesante, originale și chiar inedite, care să fie într-un fel sau altul legate de turism.

Este adevărat, am investit ceva timp în el. I-am făcut o temă care arată destul de bine, zic eu. Are un header custom, făcut de mine, un aspect simplist și eficient (puține linkuri, pagina se încarcă repede). Singurul minus ar fi că tema nu este fluidă (responsive), dar sper să corectez asta pe viitor. Deci, chiar dacă blogul nu a constituit activitatea mea principală din ultimul timp, am investit în el ceva timp și energie, cât de cât.

Dar este totuși un blog secundar, pe care nu scriu zilnic. Și care rulează sau e propulsat de platforma Blogger. Ori, în caz că nu știți, pe Blogger (blogspot) se primește mult mai puțin spam decât pe WordPress. În aceste condiții, nu mică mi-a fost mirarea când,  mai devreme, verificând comentariile în panoul de control, am găsit...1268 de comentarii spam (pe parcursul a circa șapte luni). Dintre ele, cam jumătate au fost lăsate în octombrie 2014.

E adevărat, filtrele anti-spam de pe Blogger sunt beton: doar 5 sau 6 comentarii au ajuns pe pagina principală. Le-am șters mai devreme. Totuși, rămâne o întrebare: când și cum am devenit atât de cunoscut, popular sau interesant, fie și pentru boții de spam?

Drumul lemnului

Spre deosebire de alte țări, România dispune de mulți și dealuri împăduriți. Dar, în ultimii ani, pădurile de la noi au început, și ele, să scadă simțitor. Asta datorită faptului că se taie lemn în prostie. Și, în timp ce alte țări care deja aproape că nu mai au păduri emit legi menite să le protejeze, noi suntem oarecum inconștienși și iresponsabili de daunele pe care le aducem prin defrișări masive și lacome.

Desigur, lemnul obținut din copaci este folosit în diverse moduri. Uneori în bine, alteori în rău. Un exemplu negativ aici îl constituie lemnul pentru foc. O să fiți surprinși poate, dar încă o mare parte a populației vorbitoare de limba română se încălzește cu sobe pe bază de lemne. Iar asta nu e valabil doar la sate, ci și la unele orașe mai mici, sau chiar mai mari (de exemplu, din ce am înțeles, Oradea). De ce? De vină ar fi aici mai mulți factori. Primul este nivelul civilizației, care face ca multe localități să nu fie încă racordate la regii de gaz. Un alt factor ar putea fi prețul destul de pipărat al gazului, raportat la salariul mediu pe economie.

Dar trebuie să recunosc că uneori văd și lucruri făcute din lemn care îmi plac. Este cazul unor producători de mobilă, cum ar fi de exemplu MobiliCASA. Numele în sine nu ne spune nimic: încă o firmă care vinde mobilă și, ca orice altă firmă conectată la tehnologie, are un magazin online. Pe care se poate crea un cont, inspecta o listă de articole (sortate după preț, tip etc), adăuga produse în coș, lansa comanda, tot tacâmul. Marfa trimisă de ei, plata făcută de noi în ce mod ne convine. Două chestii mișto aici sunt că 1) dacă locuim în capitală, transportul e pe barba lor și 2) putem achiziționa de la ei mobila la comanda, dar în mare vorbind, sunt lucruri la care ne-am aștepta de la un magazin online serios.

Ce iese însă în evidență este frumusețea sau calitatea pieselor lor de mobilier. Când vezi spre exemplu două birouri ca cele din imaginile alăturate, parcă nu-i chiar o pierdere de pentru lemnul în cauză. Deoarece, chiar dacă sunt relativ ieftine (am văzut la ei mobilă de bucătărie la sub 3000 de lei), nu își cumpără fiecare român mobilă nouă în fiecare zi. Și nici măcar în fiecare an. Și nici măcar în fiecare deceniu. Ori, câți copaci pot intra într-un birou sau într-un dulap? Estimez că nu-i chiar o mare pierdere, pentru un scop totuși util și artistic.

O altă întrebuințare perfect scuzabilă a lemnului o constituie operele de artă. Ne putem gândi la ceasuri vechi din lemn, ori chiar la obiecte precum Poarta Sărutului a lui Brâncuși. Și tot aici aș include cărțile, a căror hârtie este tot un produs finit al lemnului brut. Ele au o inestimabilă valoare artistică și educativă. În fine, consider că una sau două cabane, ori case ecologice din lemn, din nou se justifică și nu produc pagube semnificative la nivelul pădurilor.

Dar tăierea intempestivă a copacilor, fără a urma o anumită rigoare, fără a-i planta la loc și a le lăsa timp să crească, făcută doar pentru profitul unui patron sau a altuia, cu scopul de a trimite tirurile cu lemn peste hotare, este, zic eu, o crimă asupra naturii. Cu toate urmările care decurg de aici (poluarea mărită prin distrugerea stratului verde, alunecări de teren, sărăcirea țării etc). În fond, nu era denumită pădurea aurul verde?

Trei motive pentru a vizita Grecia

Suntem deja în 8 februarie, adică în ultima lună de iarnă. Pe la noi prin zonă există un proverb: fie iarna cât de rece, numai februar' de-ar trece. Totuși, țin să vă spun că deja ziua se lungește iar afară, deși este zăpadă și noaptea e frig, pe la amiazi e soare și cald. Pe scurt, ne apropiem cu pași repezi de sfârșitul iernii și începutul primăverii. Ocazie cu care căutarea unor destinații pentru concediul de primăvară devine un deziderat practic. De ce de pe acum? Deoarece biletele cumpărate în avans cu câteva săptămâni pot fi mult mai ieftine decât cele cumpărate pe ultima sută de metri (așa-numitele oferte early bookings).

În acest articol mă voi opri puțin asupra Greciei, ca destinație posibilă de vacanță. De ce Grecia? Din trei motive simple. Primul este că Grecia e o țară europeană, situată destul de aproape de noi, și fără prea mari pretenții. Ceea ce înseamnă că vom putea găsi biete de avion ieftine spre această țară. În fond, prețul unui bilet ar trebui să intre și el la socoteală, nu-i așa? Un alt avantaj direct ce decurge de aici este faptul că drumul va fi destul de scurt. Nu-i ca și cum ai zbura spre ceva insule de lângă America de Nord.

Al doilea și poate cel mai important motiv pentru care Grecia merită vizitată rezidă în cultura și însemnătatea ei pe plan mondial. Ca să mă fac mai bine înțeles, v-aș întreba ce teoreme mai țineți minte din liceu sau din generală. Da, mă refer la teoremele de la materiile exacte, cum ar fi matematică. Poate teorema lui Pitagora? Sau ce nume de înțelepți antici vă vin în minte de la filosofie. Poate Socrate? Ambii au fost învățați greci. De altfel, însăși numele de filosofie vine de la Philos și Sophia, din tradiția sau mitologia greacă. Iar sufixul „logia”, din componența zoologiei, biologiei etc vine de la grecescul logos, care înseamnă cunoaștere sau știință.

Într-adevăr, Grecia a fost un nucleu de artă, cultură și civilizație încă din antichitate. Și, spre deosebire de celelalte țări ocupate de romani, nu a putut fi romanizată (tocmai din acest motiv). Ce rezultă de aici? Rezultă faptul că vă puteți aștepta să găsiți acolo muzee splendide, conținând opere de artă inestimabile, chiar dacă unele dintre ele sunt doar resturi - adică au fost distruse parțial de curgereea timpului. Totuși, iubitorii de artă cu greu vor găsi, dacă vor găsi, lucruri mai rafinate de văzut decât exponatele acestor muzee ateniene sau în general elene. Vă mai puteți aștepta să găsiți o bibliotecă impresionantă, cu milioane de cărți, ridicată pe locul vechii Biblioteci din Alexandria, distrusă și ea de două incendii. Iar toate acestea vor fi moderne și adaptate vizitatorului occidental.

În fine, al treilea motiv pentru care merită să vizitați Grecia se regăsește în multele insule pe care această țară le posedă. Un exemplu este insula Thassos. Înconjurată de apele cristalin-albastre ale Mării Egee, lângă coasta de nord a Greciei, această insulă farmecă vizitatorii cu cele peste 30 de plaje ale sale (dintre care una chiar pentru nudiști). Puteți găsi plaje cu peisaje sau aspecte diferite, cu nisipă diferit, cu valuri și vedere diferită asupra mării, care se pot mula pe practic toate gusturile și exigențele. O altă insulă interesantă, despre care am mai scris, este Corfu. Amplasată de data asta în Marea Ionică, despărțită printr-o mică strâmtoare de Albania, Corfu se întinde pe o suprafață de circa 600 km. Pe insulă veți găsi puternice influențe arhitecturale italiene, iar în orașul central nu mai puțin de 8-9 muzee. În plus, insula dispune de hoteluri și prețuri pentru toate buzunarele. În fine, mă opresc cu insula Rhodos, spre care nu-i exclus să găsiți zboruri low-cost, adică la prețuri mici, și sigur că lista rămâne deschisă.

Iată, așadar, trei motive pentru care vă puteți îmbarca spre Grecia. Cu atât mai mult cu cât, chiar dacă ați făcut deja o vizită acolo, nu ați văzut decât o mică parte din ce are ea să vă ofere. Mai cunoașteți voi și alte motive, în afara celor expuse de mine?