Destinații turistice: Corfu

Edit 20.08.2016: Între timp, Genius Travel și-a anunțat insolvența.

Trăim într-o lume puternic robotizată. În fiecare dimineață ne trezim la ora 7, ne facem toaleta, ne îmbrăcăm după care plecăm la job. Unde petrecem cea mai mare parte a zilei, pentru ca seara să ne întoarcem acasă, obosiți sau epuizați. Avem timp să mâncăm ceva, să ne verificăm mailul, să citim o știre, poate să ne uităm la un film, după care ne culcăm la loc. Pentru ca a doua zi să reluăm acest program. Și a treia zi la fel. Și la fel. Zi de zi, lună de lună. Iar în cele 21 de zile de concediu, să ne odihnim la noi acasă, stând în pat. Și astfel trec anii iar unii dintre noi nu ieșim aproape niciodată din orașul nostru. Ca să nu mai vorbesc de țara noastră.

Sunt atât de multe locuri pe Pământ care merită vizitate și atât de puțin timp ca să le vizităm. Probabil pe majoritatea dintre ele n-o să le vedem niciodată. Tocmai de aceea, ar fi păcat ca atunci când ne decidem să mergem totuși undeva, să fim în pană de idei, în lipsă de informații (despre ce am putea vedea în cutare sau cutare țară) și să alegem neinspirat. În lumina gândurilor de mai sus, m-am gândit la posibilitatea unei categorii pe blog care să vă prezinte destinații turistice interesante, inedite, bogate cultural, cu peisaje sublime etc, care se pretează la a le trece pragul și promit să vă ofere clipe de neuitat. Și până mă decid, o să vă vorbesc câte ceva azi despre Corfu.

Corfu este o insulă a Greciei, sau mai bine zis una din multele insule grecești. Situată în Marea Ionică, se învecinează cu coasta Albaneză, de care este despărțită printr-o strâmtoare cu o lățime între 3 și 25 de km. Deși n-am fost niciodată în Grecia, sunt fascinat de geo-configurația acestei micuțe țări. Cum ar fi ca România să dețină o grămadă de insule în jurul ei, de mărimi și forme diferite, unele cu doar câțiva km în diametru și cu doar câteva sute sau mii de locuitori? Majoritatea grecilor din aceste insulițe sunt, pare-se, pescari, iar folclorul din acea regiune atribuie insulelor conotații mitologice. Astfel, unele dintre ele au fost create de tridentul (sau furca?) lui Poseidon, regele mării, zeitate principală panteonul grec.

Dar să revenim la turism. Corfu se întinde pe o suprafață de circa 600 km, locuită de circa 100000 de greci. Arhitectura zonei este bogată, cu puternice influențe italiene. O puternică lovitură dată acestei arhitecturi a constituit-o tirul de bombardamente din cel de-al doilea război mondial, dar unele clădiri (ca de pildă Universitatea Ioniană) au fost restaurate.

Orașul principal are 8 sau 9 muzee, dintre care amintesc: Muzeul Arheologic, Muzeul Artelor Asiatice, Muzeul Bancnotelor, Muzeul Bizantin. Numai numele lor îți trezește cheful de călătorie. După cum vă puteți aștepta, fiind un centru turistic, Corfu dispune de numeroase hoteluri de toate categoriile și pentru toate buzunarele. De altfel, am citit că aici găsești prețuri pentru oricine, adică îți poți permite un sejur și dacă ai bani mai puțini. Iar pentru a vă face o idee despre prețul unei mini-vacanțe acolo, puteți consulta pagina cu oferte vacante Corfu de la Genius Travel.

De veme ce nu am fost acolo, nu vă pot oferi o experiență first hand. Dar pe Bialog am găsit o listă cu 11 locuri pe care nu trebuie să le ratați dacă mergeți. Dintre ele amintesc: portul Kouloura, stațiunea Sidari cu celebrul ei Canal d'Amour, de fapt un mini-gold de formațiune calcaroasă, minunata plajă Apraos, Achillion sau castelul lui Sissi, situat în apropierea stațiunii Gastouri și lista ar putea continua. Dar cred că v-am deschis deja apetitul. Iar dacă doriți să citiți mai multe detalii despre această insulă, puteți intra pe linkul de mai sus.

Sănătate și virtute

Oare de la ce vine expresia Sănătate! spusă de cineva când strănuți? Fără îndoială, este o urare de exorcizare a bolii ce începe să-ți dea târcoale. Dar asta cu norocul? Ca la băut: Hai noroc! Hapciu! Noroc! Scriam în articolul precedent despre iarnă. Vreau să vă zic că eu am o vitalitate beton. În sensul că nu mă înbolnăvesc decât foarte rar. Ei bine, iarna asta a fost una de excepție. Am răcit puțin. M-a ținut cam o săptămână, timp în care nu am luat nimic, pentru că eu nu cred în „puterea medicamentelor” și știu că corpul se vindecă și se regenerează singur. Medicina alopată nu face decât să lupte cu efectele și are propriile ei efecte secundare, deloc plăcute. Așadar, ceaiuri, odihnă, mă rog, nimic special.

Dar eu sunt mare. Adult, adică. Am un organism călit. Și o vitalitate pe măsură. Ce te faci însă când ți se răcește copilul, sau bebelușul? Trebuie să-i dai ceva. Că săracul lui sistem imunitar este foarte slab. Și iarna, pe frig, este de ajuns un moment de neatenție, îl scoți afară la plimbare, sau aerisești, iar el se îmbolnăvește. Adică mă gândesc că este posibil. Ce să faci ca să nu ajungi în situația asta? Previi. Iar una din modalitățile de a preveni răceala este să te îmbraci adecvat.

În articolul de față o să vă prezint un magazin cu haine pentru bebeluși și copii în general. Magazinul se numește SuperBebe și poate fi accesat la adresa www.superbebeshop.ro. Acolo puteți găsi tot felul de hăinuțe pentru prințișorul și prințesa voastră. Dar nu numai haine propriu-zise, ci și încălțăminte, șosete și alte obiecte vestimentare. De exemplu chiar umbrele sau scutece.

Între lume ternă de oameni obosiți, îmbrăcați în haine gri sau cenușii, care merg zilnic la serviciu într-un mod mecanic, am fost plăcut surprins să constat bogăția cromatică (coloristică) a hainelor de pe SuperBebeShop. Pijama Looney Tunes de culoare albastră, cu personaje de desen animat, superb inserate. Pijama Simpsons cu pantaloni albastru-gri închis, haină albă pe care se află un Simpson în roșu, galben și albastru (sic!), proiectând o umbră neagră în fundal. Superbe culori! Așa ar trebui să arate hainele de copii, vii, dinamice, calde, deschise, vesele. Nu mohorâte, terne, ci zglobii ca sufletele lor. Ale micuților ce le îmbracă. Da-ți-le o șansă, așadar, să viseze frumos!

Am văzut de asemenea salopete și combinezoane. Ca și încălțăminte de tot felul. Papuci, șlapi, botoșei, cizmulițe, șosete chiar. Prețurile sunt, zic eu, decente. Nu m-am uitat atent, dar așa fugitiv: botoșei la 15 lei, cizmulițe la 35, sună bine, nu? Comanda se face direct pe site, de expediere se ocupă ei, plata cred că se poate face ramburs. Magazinul derulează uneori concursuri cu premii. Alt lucru mișto, există o categorie pentru produsele ce se află în promoție și una pentru mărimi haine și diverse informații utile.

Și, pentru că am zis la început de răceli, frig și iarnă, există haine sau mai bine zis hainele sunt grupate și pe categorii de tip sezon. De primăvară-vară, de toamnă iarnă. A, și da, să nu uităm: de fete și de băieți.

Spor la shopping!

Iarnă de iarnă

Am început să mă uit la Game of Thrones. E un serial excelent, produs de HBO. Și, până unde am ajuns eu, am observat un fel de submotiv care se tot repetă, o memă dacă vreți, în limbaj internautic: Winter is coming. Se apropie iarna, iar la ei iarna nu-i ca vara și nici ca iarna noastră. Cei tineri nici măcar nu au prins ultima iarnă. Pentru că acolo anotimpurile se întind pe durata mai multor ani. Ultima vară a fost foarte lungă, și se spune că după ea va urma o iarnă la fel de lungă.

Desigur, tinerilor nu prea le pasă. Bătrânii însă au mai prins ierni. Tot în film ni se spune că cei din nord sunt mai pregătiți pentru a trece cu bine de gerul năprasnic. Dacă vreți, un fel de oameni de munte de la noi. Nordul este stăpânit de casa Stark. Și se termină cu Zidul, The Wall. Care desparte lumea din cele șapte regate de oamenii zăpezilor, uriașii albi și ce se mai află dincolo. Anyway, abia aștept să văd continuarea.

Mă uitam așa, la iarna asta a noastră, comparativ, și mă gândeam că mai avem mult până să ajungem subiect de film. Dar poate, cine știe, un scriitor inspirat își va apleca penița și asupra peisajului iernatico-carpatin, și va scrie câteva rânduri despre o iarnă ce a vrut să vină, și n-a mai venit. Decât vreo două zile. Sigur, asta n-ar fi o dramă. Doar că mă întreb care-s cauzele. Și nu mă pot opri din a mă gândi la eventualele perturbări ale climei pe care noi, oamenii, prin activitățile noastre, le generăm.

Idei de oameni mari pentru cei mici

Povestea de astăzi este despre Sandu. Sandu este un tip oarecare. Vi-l puteți imagina ca având înălțime medie, cămașă, sacou de ocazie sau de serviciu și jerseu nepretențios în rest, umbrelă pe timp de ploaie și ochelari când e soare, la bordul unei mașini nici prea nouă dar nici prea veche, mergând în fiecare dimineață spre locul lui de muncă, oricare ar fi acela. Dacă Sandu nu are mașină, atunci cu siguranță ia metroul sau alte mijloace de transport în comun. Pentru că Sandu nu este obligatoriu să locuiască în București. Într-un cuvând, un om obișnuit, de la oraș.

Sandu are și el o familie. O soție încă tânără, Carmen, dar care datorită jobului de secretară, deja poartă ochelari. Și niște prieteni cu care iese seara la o bere sau merge la câte un meci de fotbal, când poate. După cum puteți observa, totul se înscrie în acelați tipar al unui ins oarecare, luat la întâmplare de pe stradă. Dar bucuria cea mai mare a lui Sandu, ceea ce-l scoate din acest tipar fad și-i dă un sens vieții, este copilul lui. Pentru că Sandu are un băiețel, pe nume Mihai, pe care îl iubește ca pe ochii din cap. Și de care e foarte mândru, și cu care se fălește în fața vecinilor și a colegilor.

Acum, Mihăiță este la grădiniță și se apropie ziua lui de naștere. Și pentru că deja e la vârsta la care unele amintiri îți rămân intipărite pentru eternitate în minte, iar dacă nu există oricum camerele de luat vederi, Sandu s-a decis ca de ziua lui să-i organizeze o petrecere ca-n povești. Pe care s-o țină minte și colegii lui de grădiniță. Nobilă intenție, cu care deja s-a lăudat la toți cunoscuții: Mihăiță va avea o zi mai ceva ca ziua Izabellei. Doar că timpul se scurge, data cu pricina se apropie iar Sandu realizează că are o problemă.

Sandu nu prea se pricepe la organizat petreceri. Și nici nu știe cum să anime atmosfera, unde să-i invie pe copii, ce să facă, care să fie cadrul petrecerii și așa mai departe. Pentru că a trecut ceva timp de când a fost copil. Iar soția lui, deși iubitoare și responsabilă, nu-și mai vede capul de atâtea treburi, împărțită între birou și îndatoririle de soție și mamă, adică gospodină, femeie de serviciu și tot restul. Noroc însă cu Maria, sora ei și cumnata lui Sandu. Care, când primește mailul cu problema lui Carmen, îi răspunde:

- Draga mea, ce bine că mi-ai scris! Există la voi în oraș o firmă pe care o poți apela, și care se ocupă cu organizatul de petreceri. Uite, îți trimit adresa site-ului lor, care se numește Momente Magice; dai click aici pentru animatori copii și îți apar toate detaliile. Prețul începe de la 80 de lei / personaj / oră, iar cei de acolo pot să organizeze o petrecere ca-n povești. Cu clovni, cu personaje de basm, cu zâne sau eroi din desene animate, pot veni cu idei, practic vor transforma petrecerea ta dintr-o întâlnire anostă într-un moment de neuitat. De ce să se adune copiii și să stea pe fotolii, cu ochii în monitoare, când se pot bucura la maximum de vârsta lor?

Și astfel, Sandu a reușit să-și țină promisiunea și să-i ofere lui Mihai o serbare de vis.

Desigur, istoria de mai sus este o poveste. Iar Sandu un personaj fictiv. Dar firma care se ocupă de aceste petreceri, nu. Ea este cât se poate de reală, și așteptă să fie contactată, pentru a vă transforma rutina zilnică într-un moment de basm.

Cele mai sigure, frumoase și bogate țări din lume

Revista franceză Le Point a prezentat un top al țărilor izolate, cu populație redusă, condiții bune de trai și sigure din punct de vedere al securității personale. Pe locul I se situează Noua Zeelandă. Țara unde s-a filmat „Lord of the Rings” este visul multor amatori de drumeții în natură. Printre lucrurile cu care a fost binecuvântată, se află și un spa natural săpat în nisip, având surse subterane de apă termală.

Urmează, pe locul secund, Islanda. Micuțul stat insular are o rată a infracțiunilor foarte scăzută și un număr de bazine naturale și fiorduri cu apă caldă foarte mare. Nu-i deci de mirare că islandezilor le place să se bălăcească des. Nivelul de trai este și el ridicat.

Tot puțini delicvenți au și niponii, unde poți să te plimbi noaptea prin capitală făr prea multe grij. Chiar dacă ești femeie, se spune. Japonezii s-au remarcat printr-un cod etic și moral pronunțat, ținând munca, respectul pentru celălalt și pentru drepturile omului la rang foarte înalt. Sunt multe lucruri ce pot suscita interesul turiștilor pentru această țară, dar mă limitez la a menționa ceremoniile speciale ale ciaiului.

Lista continuă cu Elveția, Australia, Irlanda, Luxemburg și Suedia.

Ianuarie 2015, undeva în provincie

Iarna asta a debutat blând, cu temperaturi ridicate, mult peste normal. De Crăciun, în loc să avem zăpadă, am avut parte de ploaie. Și când mă gândeam că poate o să scăpăm de frig, a venit 2015, cu temperaturi mult sub zero grade. Din ce rețin, parcă așa au decurs lucrurile și anul trecut. Oricum, teoretic a trecut aproape jumătate din anotimpul rece.

Nu prea agreez frigul. Nu în mod special. Mi-e și groază să mă gândesc cum supraviețuiesc porumbeii, câinii sau pisicile la minus 20 grade Celsius, noaptea. Când noi înghețăm cu hanoracele pe noi și bocancii în picioare, uneori în numai două-trei ore de stat afară. Sigur că au blană de la mama natură, dar trebuie să zgribulească și ele.

În timp ce afară e frig, cazanul din baie îmi face și el probleme. E adevărat, nu de acum, dar nu mi-am făcut niciodată timp să-l repar. Faza e așa: eu mă încălzesc cu lemne. Iar în baie am un cazan tot pe lemne, pentru încălzit apa. Numai că în ultima vreme apa a început să iasă din ele oarecum colorată spre maroniu, mai ales când e aproape fierbinte. Am vorbit cu cineva și mi-a zis că i s-a dus vopseaua din interior, și trebuie tăiat și revopsit. Dar asta implică să-l transport la el acasă, și e destul de mare și voluminos. Și nu prea am chef de reparații și instalații prin baie.

M-am uitat mai devreme la ceva boilere. De curiozitate, că poate anul viitor îmi voi băga centrală pe gaz, și atunci voi putea utiliza gazul și în baie. Pe www.shop-einstal.ro prețurile încep de la 530 de lei, dar sunt puține sub o mie. Foarte multe de 1500, 2500 sau chiar peste. Ceea ce e totuși foarte mult. Acum, bine, nu se compară cu cazanul meu. De exemplu, unele au capacități de 300 de litri, tot felul de rotițe, sisteme și reglaje care nici nu știu ce fac. Dar rămâne că sunt scumpe. Deocamdată, cazanul meu este mult mai convenabil.

Și cam despre asta voiam să vă zic. Câteva gânduri, dar care vă oferă o perspectivă asupra vieții trăită într-un orășel mic, de provincie. Cu ger și încălzire pe lemne. Dar și fără poluare, zgomot și stres. Cu locuri mai puține de muncă. Dar și o viață mult mai ușoară, prețuri mult mai mici la toate produsele. Cu lipsa unor teatre și instituții pe care le-ai avea în orașele mari. Dar cu dealurile, pădurile și natura verde în apropiere. Cu mai puține supermarketuri decât într-un municipiu de județ. Dar cu multe fructe și legume culese din grădină.

Și cu o iarnă din care a trecut aproape jumătate. Cel puțin pe hârtie.

sursă foto: forwallpaper.com