Totuși, aceste tradiții și obiceiuri, ba uneori și legi, variază în funcție de regiune. Mai jos o să vă prezint câteva curiozități pe care poate nu le cunoșteați pe această temă.
Știați că în unele țări din Asia de Sud și Africa, peste 50% dintre fetele care se mărită sunt minore? Desigur, definiția majoratului poate varia, eu mă refer aici la vârste sub 18 ani. Uneori, ele sunt mult mai mici. În 2012, după ce Arabia Saudită a anunțat că va legaliza căsătoriile cu fete de 10 ani, Iranul a avut o tentativă de a împinge limita de vârstă la 9 ani. Uneori, căsătoria la vârste așa de fragede se produce ca urmare a răpirii viitoarei mirese de către viitorul mire, care se practică încă în Caucaz, Asia Centrală, părți din Africa, la rromi sau chiar în Mexic.
Tot africanii stau bine și la capitolul poligamie. Adică căsătoria cu mai multe persoane de sex opus. În Senegal de exemplu, aproape 47% dintre căsătorii sunt multiple. Obiceiul de a te însura (în cazuri mai rare mărita) cu mai multe femei (bărbați) a fost mult mai răspândit în trecut, dar astăzi, majoritatea societăților sunt monogame. Totuși, monogamia nu înseamnă, așa cum ne-ar veni s-o definim în grabă, un singur partener în viață, ci un singur partener la un moment dat. Dacă avem în vedere posibilitatea unui divorț, putem spune că există oameni care au mai multe soții (sau soți) de-a lungul vieții. Iar dacă ne referim și la relații de cuplu premergătoare căsătoriei, atunci aproape toți am avut mai multe iubite sau mai mulți iubiți.
În timp ce în multe părți de pe glob este permisă uniunea între doi verișori de gradul I sau II, pentru a preveni astfel de forme de incest, în Coreea de Sud a fost interzisă căsătoria între două persoane având același nume de familie.
Desigur, căsătoriile realizate în această manieră, de exemplu cu fetițe de 10-11 ani, adeseori se sfârșesc prost. Cât de matură poate fi o fetiță la acea vârstă? Dacă ne gândim bine, nici măcar în țările dezvoltate cununiile nu durează o viață, deseori vedem în jurul nostru rupturi, partaje, despărțiri. Dar cel puțin aici lucrurile sunt simple: mergi la notar și la judecător, completezi o cerere divort, aștepți un timp (care acum am înțeles că s-a micșorat), și gata. Bine, poate nu-i chiar așa simplu, dar ați prins ideea, și oricum există deja resurse online pe tema asta, a se vedea site-ul linkuit, unde găsiți toate informațiile necesare. Dar în țările sub-dezvoltate, divorțul ar putea fi un subiect tabu. Dacă fata nu are libertatea să se mărite când și cu cine vrea ea, credeți că o să aibă libertatea să divorțeze?
În astfel de cazuri, ceea ce urmează va fi o viață tristă și nefericită.
Încă nu sunt comentarii.