Mereu vrem tot ceea ce este mai bun. Atât pentru noi, cât și pentru cei cu care avem colabărări. Vrem cea mai bună firmă închirieri microbuze București. Dar este atât de greu să alegem ceva. Ceva, adică cel mai bun serviciu. Cea mai bună firmă.
Se afișează postările cu eticheta București. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta București. Afișați toate postările
Servicii funerare în capitală
Lucrurile și serviciile pe care ni le cumpărăm se împart în două mari categorii: cele pentru care putem aștepta și cele de care avem nevoie în termen foarte scurt. Serviciile funerare fac parte din ultima categorie. Oricât de trist e momentul pierderii celui drag și oricât am dori să evităm acest subiect, el apare invariabil de câteva ori în viața noastră (și o singură dată la finalul ei). În această situație, familia îndurerată se găsește în ipostaza de a căuta un sicriu și cele trebuincioase înmormântării și, uneori, datorită zilelor de weekend, a sărbătorilor legale sau a altor conjuncturi speciale, de a nu le găsi.
Cum poți ajunge mai repede la aeroport
Dacă obișnuiți să călătoriți des, aveți probabil deja setate anumite rute și știți mersul trenurilor, autocarelor și avioanelor care vă interesează. Chiar și așa, una dintre problemele de care vă loviți este faptul că nu aveți legături directe spre destinație și că pierdeți o grămadă de timp cu cursele suplimentare. De exemplu, indiferent cât de bine stai cu banii, n-o să te pornești de fiecare dată cu mașina peste graniță, mai ales dacă ținta ta este o țară de pe partea cealaltă a globului. În acest caz, o să preferi avionul.
Animale de companie
Țineți minte că anul trecut a fost o fază cu un copil din capitală, sfâșiat de câini? Și că după aceea s-a luat decizia eutanasierii maidanezilor? Mi-am adus aminte de lucrul ăsta și voiam să vă întreb - pe care sunteți bucureșteni - dacă mai există sau nu câini vagabonzi pe străzi.
Din punctul meu de vedere, a ucide animalele în masă pentru simplul motiv că își apără teritoriul (copilul intrase pe un teren privat, unde acei dulăi se aciuaseră), crimă numită eufemisic eutanasie, nu ne face cu nimic mai buni decât aceste animale. În astfel de situații, locuitorii altor țări au găsit soluții pașnice. În mare parte bazate pe adopție și crearea de locuri special amenajate pentru aceste animale. Și da, sterilizarea lor.
Problema e că la noi există două mari obstacole în acest sens. Primul este legat de mentalitatea omului. Noi nu avem încă o gândire occidentală, sau cel puțin unii dintre noi. Nu știu să îngrijim un animal. Mă gândesc acum la faptul că foarte mulți români se declară iubitori de animale, și unii chiar cresc, dar nu le asigură condiții optime. Le dau zilnic același tip de hrană, sau resturi de la masa omului. Poate că într-un fel resturile sunt mai bune decât punga clasică pe care i-o cumperi zi de zi patrupedului tău, deoarece conțin alimente diversificate. Pentru că orice animal are nevoie, ca și omul, de variație. Nu poți să-i dai zilnic hrană uscată, de exemplu, la fel cum noi nu mâncăm într-una popcorn și chipsuri. Ca să vedeți la ce mă refer, puteți intra pe petpal, care este un magazin de hrană pentru animale (câini, pisici etc), și veți vedea ce înseamnă meniu divers. Apoi, lipsa de educație se vede și în faptul că ducem animalele la plimbare dar nu curățăm rahatul pe care îl fac pe trotuar (și da, există pungi speciale în care se poate colecta acesta fără să te murdărești, după care îl arunci la un coș de gunoi).
A doua problemă vine de la administrație. Presupun că primăria capitalei nu a avut niciun interes în a elimina problema câinilor vagabonzi de pe străzi. De ce? Pentru că atât timp cât există câini, există și un buget alocat lor. Ori pe câine nu îl poți întreba câți bani a cheltuit primăria, cât i-a dat să mănânce, ce injecții i-a făcut, dacă i-a găsit adăpost etc, că răspunsul maxim pe care-l vrei primi de la el va fi un dat din coadă.
Apoi, un animal are nevoie și de afecțiune, și timp din partea ta. Și cam aici se regăsește motivul principal pentru care nu am animale de companie. Ceea ce nu înseamnă că nu am trimis un pui de pisică la țară, unde s-a instalat foarte confortabil și și-a găsit un cămin.
Dar să revin din toată divagația asta și să-mi repet întrebarea: mai există câini vagabonzi pe străzile capitalei?
Din punctul meu de vedere, a ucide animalele în masă pentru simplul motiv că își apără teritoriul (copilul intrase pe un teren privat, unde acei dulăi se aciuaseră), crimă numită eufemisic eutanasie, nu ne face cu nimic mai buni decât aceste animale. În astfel de situații, locuitorii altor țări au găsit soluții pașnice. În mare parte bazate pe adopție și crearea de locuri special amenajate pentru aceste animale. Și da, sterilizarea lor.
Problema e că la noi există două mari obstacole în acest sens. Primul este legat de mentalitatea omului. Noi nu avem încă o gândire occidentală, sau cel puțin unii dintre noi. Nu știu să îngrijim un animal. Mă gândesc acum la faptul că foarte mulți români se declară iubitori de animale, și unii chiar cresc, dar nu le asigură condiții optime. Le dau zilnic același tip de hrană, sau resturi de la masa omului. Poate că într-un fel resturile sunt mai bune decât punga clasică pe care i-o cumperi zi de zi patrupedului tău, deoarece conțin alimente diversificate. Pentru că orice animal are nevoie, ca și omul, de variație. Nu poți să-i dai zilnic hrană uscată, de exemplu, la fel cum noi nu mâncăm într-una popcorn și chipsuri. Ca să vedeți la ce mă refer, puteți intra pe petpal, care este un magazin de hrană pentru animale (câini, pisici etc), și veți vedea ce înseamnă meniu divers. Apoi, lipsa de educație se vede și în faptul că ducem animalele la plimbare dar nu curățăm rahatul pe care îl fac pe trotuar (și da, există pungi speciale în care se poate colecta acesta fără să te murdărești, după care îl arunci la un coș de gunoi).
A doua problemă vine de la administrație. Presupun că primăria capitalei nu a avut niciun interes în a elimina problema câinilor vagabonzi de pe străzi. De ce? Pentru că atât timp cât există câini, există și un buget alocat lor. Ori pe câine nu îl poți întreba câți bani a cheltuit primăria, cât i-a dat să mănânce, ce injecții i-a făcut, dacă i-a găsit adăpost etc, că răspunsul maxim pe care-l vrei primi de la el va fi un dat din coadă.
Apoi, un animal are nevoie și de afecțiune, și timp din partea ta. Și cam aici se regăsește motivul principal pentru care nu am animale de companie. Ceea ce nu înseamnă că nu am trimis un pui de pisică la țară, unde s-a instalat foarte confortabil și și-a găsit un cămin.
Dar să revin din toată divagația asta și să-mi repet întrebarea: mai există câini vagabonzi pe străzile capitalei?
De ce să vizitezi Bucureștiul?
De fapt, un titlu poate mai adecvat pentru acest articol ar fi fost: „diferențe regionale”. Sau „diferențe zonale”. Pentru că nu doar fiecare continent sau țară de pe glob are specificul ei, dar și regiunile din interiorul aceleiași țări au nota lor distinctivă. Un caz particular în această direcție îl reprezintă capitalele unor state.
Și probabil că nu doar ale unor state, ci ale fiecărui stat. Nu cred să existe țară în care lumea să nu se raporteze într-un anumit mod, mai special, la capitala lor în comparație cu un alt oraș. În primul rând, capitala este chintesența tuturor posibilităților din acea țară. Noi vrem să emigrăm în Franța, francezii vor să își deschidă o afacere de succes sau să reușească profesional în Paris. Pentru că acolo, se gândesc ei, vor avea cele mai mari șanse de reușită precum și banii în care se măsoară această reușită vor fi mai mulți. Este și normal: capitalele sunt orașele cele mai dezvoltate economic din țările din care fac parte.
În al doilea rând, capitala mai joacă un rol, să-i zic organic, să-i zic cultural, să-i zic estetic pentru o țară. Nu doar simbolic, deși există și această valență, de simbol, de oraș emblemă. Cred că dacă ar fi să trasăm o hartă a țării văzută ca un organism viu, capitala, indiferent de localizare, ar fi simultan creierul și inima lui.
În cazul Bucureștiului, studiindu-i istoria vei asimila în același timp istoria românilor. Pentru că după epoca medievală, aproape tot ce a fost vital pentru noi a trecut sau a avut legătură, direct sau indirect, cu el. Există în București un pic din forfota, din agitația specifică marilor metropole vestice, este poate locul unde viața se trăiește cel mai intens. Totodată, orașul ascunde cartierele lui, fiecare cu o poveste, povești într-o poveste mai mare.
Nu toate zonele sunt rezidențiale, luxuriante, centrale sau pretențioase: vom găsi și străzi unde clădirile mai păstrează ceva din farmecul anilor interbelici sau din romanțele ce se cântau la televizor în perioada comunistă.
Orașul în sine este un mister care se cere descifrat. O întrebare la care i se cere un răspuns. Sunt destule întrebări pe care ți le poți pune dacă ești din provincie, sau, cum spun bucureștenii, „de la țară”. De ce se leagă numele unor cartiere, cum ar fi al Aviației? Ce se afla mai demult în locul pe care îl numim acum Băneasa? Asta în afară de, evident, punctele sau obiectivele turistice de interes din prezent, cum ar fi cele două stații meteorologice mai importate sau, de ce nu, aeroportul (Henri Coandă).
Nu toți însă se simt fermecați de acest mister, precum nu toți își doresc să trăiască în agitația unui mare oraș. Așa că m-am limitat (în titlu) la ideea unei vizite, fie ea și virtuală. Al doilea motiv pentru care nu pun cap de afiș mutarea în capitală este că... viața acolo e scumpă. Chiar și în zone mai limitrofe. Spre exemplu, o filtrare după apartamente de vanzare zona baneasa pe site-ul unei agenții imobiliare din București ne arată niște prețuri care trec deseori de suta de mii de euro. Iar prețurile sunt proporțional mai mari la orice.
Dincolo de asta, nu trebuie să locuiești într-un oraș pentru a-i asimila încărcătura spirituală. Ar fi și greu, la drept vorbind. Pentru că există pe glob o mulțime de zone minunate, care își lasă amprenta în noi, dar de locuit nu putem să locuim decât într-una singură. Cel mai adesea, cea în care ne-am născut.
Și probabil că nu doar ale unor state, ci ale fiecărui stat. Nu cred să existe țară în care lumea să nu se raporteze într-un anumit mod, mai special, la capitala lor în comparație cu un alt oraș. În primul rând, capitala este chintesența tuturor posibilităților din acea țară. Noi vrem să emigrăm în Franța, francezii vor să își deschidă o afacere de succes sau să reușească profesional în Paris. Pentru că acolo, se gândesc ei, vor avea cele mai mari șanse de reușită precum și banii în care se măsoară această reușită vor fi mai mulți. Este și normal: capitalele sunt orașele cele mai dezvoltate economic din țările din care fac parte.
În al doilea rând, capitala mai joacă un rol, să-i zic organic, să-i zic cultural, să-i zic estetic pentru o țară. Nu doar simbolic, deși există și această valență, de simbol, de oraș emblemă. Cred că dacă ar fi să trasăm o hartă a țării văzută ca un organism viu, capitala, indiferent de localizare, ar fi simultan creierul și inima lui.
În cazul Bucureștiului, studiindu-i istoria vei asimila în același timp istoria românilor. Pentru că după epoca medievală, aproape tot ce a fost vital pentru noi a trecut sau a avut legătură, direct sau indirect, cu el. Există în București un pic din forfota, din agitația specifică marilor metropole vestice, este poate locul unde viața se trăiește cel mai intens. Totodată, orașul ascunde cartierele lui, fiecare cu o poveste, povești într-o poveste mai mare.
Nu toate zonele sunt rezidențiale, luxuriante, centrale sau pretențioase: vom găsi și străzi unde clădirile mai păstrează ceva din farmecul anilor interbelici sau din romanțele ce se cântau la televizor în perioada comunistă.
Orașul în sine este un mister care se cere descifrat. O întrebare la care i se cere un răspuns. Sunt destule întrebări pe care ți le poți pune dacă ești din provincie, sau, cum spun bucureștenii, „de la țară”. De ce se leagă numele unor cartiere, cum ar fi al Aviației? Ce se afla mai demult în locul pe care îl numim acum Băneasa? Asta în afară de, evident, punctele sau obiectivele turistice de interes din prezent, cum ar fi cele două stații meteorologice mai importate sau, de ce nu, aeroportul (Henri Coandă).
Nu toți însă se simt fermecați de acest mister, precum nu toți își doresc să trăiască în agitația unui mare oraș. Așa că m-am limitat (în titlu) la ideea unei vizite, fie ea și virtuală. Al doilea motiv pentru care nu pun cap de afiș mutarea în capitală este că... viața acolo e scumpă. Chiar și în zone mai limitrofe. Spre exemplu, o filtrare după apartamente de vanzare zona baneasa pe site-ul unei agenții imobiliare din București ne arată niște prețuri care trec deseori de suta de mii de euro. Iar prețurile sunt proporțional mai mari la orice.
Dincolo de asta, nu trebuie să locuiești într-un oraș pentru a-i asimila încărcătura spirituală. Ar fi și greu, la drept vorbind. Pentru că există pe glob o mulțime de zone minunate, care își lasă amprenta în noi, dar de locuit nu putem să locuim decât într-una singură. Cel mai adesea, cea în care ne-am născut.
