Și probabil că nu doar ale unor state, ci ale fiecărui stat. Nu cred să existe țară în care lumea să nu se raporteze într-un anumit mod, mai special, la capitala lor în comparație cu un alt oraș. În primul rând, capitala este chintesența tuturor posibilităților din acea țară. Noi vrem să emigrăm în Franța, francezii vor să își deschidă o afacere de succes sau să reușească profesional în Paris. Pentru că acolo, se gândesc ei, vor avea cele mai mari șanse de reușită precum și banii în care se măsoară această reușită vor fi mai mulți. Este și normal: capitalele sunt orașele cele mai dezvoltate economic din țările din care fac parte.
În al doilea rând, capitala mai joacă un rol, să-i zic organic, să-i zic cultural, să-i zic estetic pentru o țară. Nu doar simbolic, deși există și această valență, de simbol, de oraș emblemă. Cred că dacă ar fi să trasăm o hartă a țării văzută ca un organism viu, capitala, indiferent de localizare, ar fi simultan creierul și inima lui.
În cazul Bucureștiului, studiindu-i istoria vei asimila în același timp istoria românilor. Pentru că după epoca medievală, aproape tot ce a fost vital pentru noi a trecut sau a avut legătură, direct sau indirect, cu el. Există în București un pic din forfota, din agitația specifică marilor metropole vestice, este poate locul unde viața se trăiește cel mai intens. Totodată, orașul ascunde cartierele lui, fiecare cu o poveste, povești într-o poveste mai mare.
Nu toate zonele sunt rezidențiale, luxuriante, centrale sau pretențioase: vom găsi și străzi unde clădirile mai păstrează ceva din farmecul anilor interbelici sau din romanțele ce se cântau la televizor în perioada comunistă.
Orașul în sine este un mister care se cere descifrat. O întrebare la care i se cere un răspuns. Sunt destule întrebări pe care ți le poți pune dacă ești din provincie, sau, cum spun bucureștenii, „de la țară”. De ce se leagă numele unor cartiere, cum ar fi al Aviației? Ce se afla mai demult în locul pe care îl numim acum Băneasa? Asta în afară de, evident, punctele sau obiectivele turistice de interes din prezent, cum ar fi cele două stații meteorologice mai importate sau, de ce nu, aeroportul (Henri Coandă).
Nu toți însă se simt fermecați de acest mister, precum nu toți își doresc să trăiască în agitația unui mare oraș. Așa că m-am limitat (în titlu) la ideea unei vizite, fie ea și virtuală. Al doilea motiv pentru care nu pun cap de afiș mutarea în capitală este că... viața acolo e scumpă. Chiar și în zone mai limitrofe. Spre exemplu, o filtrare după apartamente de vanzare zona baneasa pe site-ul unei agenții imobiliare din București ne arată niște prețuri care trec deseori de suta de mii de euro. Iar prețurile sunt proporțional mai mari la orice.
Dincolo de asta, nu trebuie să locuiești într-un oraș pentru a-i asimila încărcătura spirituală. Ar fi și greu, la drept vorbind. Pentru că există pe glob o mulțime de zone minunate, care își lasă amprenta în noi, dar de locuit nu putem să locuim decât într-una singură. Cel mai adesea, cea în care ne-am născut.
Încă nu sunt comentarii.