Oferta Artemis Masaj din Bucuresti

Dacă până acum am vorbit despre diverse puncte de atracție turistică de la noi sau din alte țări, astăzi vă invit să facem o excursie într-un... salon de masaj erotic. Pentru început, una imaginară. De ce? Era un vechi proverb, despre o bătrână care și-a pierdut un ac în casă, dar îl căuta afară, la lumina felinarului. Și trece cineva pe acolo și o întreabă că caută, și ea îi spune că și-a pierdut acul mai devreme, în casă. Și călătorul o întreabă de ce-l caută afară, iar ea îi spune că acolo este mai multă lumină. Subtextul fiind, bineînțeles, că adeseori căutăm fericirea și împlinirea în afara noastră, în bani, în poziții sociale și alte lucruri exterioare, când de fapt unicul loc în care o putem găsi (fără a ne autoiluziona) este înăuntrul propriei ființe. Să purcedem așadar la a explora și acest înăuntru, astăzi dintr-o perspectivă erotică.

De ce salon de masaj? Pentru că pe de o parte sexualitatea este încă un subiect TABU (dar care pune viața în mișcare ca să zic așa, fără ea noi n-am fi venit pe lume) pentru mulți oameni, și că deschiderea față de el ne-ar îmbogăți foarte mult ca ființe umane și ne-ar face să fim mai fericiți. Nu în ultimul rând, pentru că locul unde se pot lăsa la ușă aceste inhibiții și prejudecăți legate de eros este tocmai acest salon de masaj erotic, asta dacă nu cumva ați prefera să vă vorbesc despre un bordel. Și că veni vorba de eros, trebuie să știți că în trecut acesta nu era deloc privit ca ceva vulgar (cum nu contenesc posturile actuale de televiziune să ne reamintească zi de zi) ci ca pe ceva transfigurator, frumos și chiar sacru. Sexul era de exemplu privit în tantrism ca o cale de revelare a divinului din noi și din celălalt, iar în taoism ca o modalitate elevată de a atinge nemurirea spirituală. Eliberarea de dogme și de prejudecăți era doar primul pas în această călătorie interioară al cărei scop era însuși Sinele, iar obținerea unor performanțe remarcabile în ce privește jocurile amoroase - doar un efect al atingerii anumitor etape în Tantra Yoga. De altfel, aceste elemente nu le sunt specifice chinezilor și indienilor, există în antichitate multe tradiții în care sexualitatea juca un rol central, și mă gândesc acum la regii care aveau haremuri și care erau foarte activi din punct de vedere sexual.

În ziua de astăzi este neclar cât de mult s-a păstrat din aceste tradiții și cât s-a pierdut. Scrierile lui Mircea Eliade pe tema aproape că au fost uitate. Mai devreme scriam pe Blog Media că există în India temple care au gravate pe pereții din exterior scene erotice explicite dar in interior sunt goale. Osho obișnuia să spună despre aceste temple că ele sunt niște teste, poți ajunge la vidul și liniștea interioară doar după ce ți-ai depășit prejudecățile, după ce le-ai lăsat la intrare, altfel ele o să te chinuie de acolo, din subconștient, și o să-ți modeleze întreaga viață. De altfel, tradiția indiană este plină de astel de simboluri, cum ar fi cel al masculinității și conștiinței, întruchipat de lingam-ul lui Shiva, obiect de adorație în unele temple, și care de fapt desemnează falusul sau organul sexual masculin. Nici yony-ul lui Shakti, adică organul sexual feminin, nu este mai prejos, fiind și el adorat ca un simbol al naturii și al întregii creații. În fond, femeia este cea care dă naștere vieții, așa că ea joacă un rol special în tantrism. Iată spre exemplu o imagine în care lingam-ul și yony-ul sunt adorate ca simboluri divine:

În Occident însă lucrurile stau mai sumbru din acest punct de vedere. Școlile spirituale care fac mențiuni la Tantra sunt blamate (vezi cazul MISA de la noi) iar filmele erotice sunt pline de vulgarități și perversiuni, promovând o sexualitate necontrolată, animalică. Poate că saloanele de masaj sunt singurele unde mai puteți gusta ceva din magia orientală. Sau am putea presupune asta, dacă luăm de bun un articol de pe comunicatedepresa.net, care promovează un salon de masaj erotic din București, Artemis Masaj. Dacă însă intrăm pe pagina lor, observăm că au o oferta speciala masaj erotic, de tipul 4 + 1, și că fac angajări de fete care trebuie doar să arate bine și să fie libertine, adică și aceste saloane sunt destul de occidentalizate. Dar, cine știe, poate că mai există printre ele și cunoscătoare sau experte în secretele tantrismului...

Roșia Montană și de ce trebuie să ne intereseze

O să fiu tranșant încă de la început. În opinia mea, Proiectul Roșia Montană este unul profund nociv și nefast pentru poporul român, cu foarte puține spre zero beneficii, din motivele care urmează mai jos.

Introducere. Acum câțiva ani, un aventurier reușea să pătrundă în anumite cabinete ale politicienilor noștri și să primească undă verde pentru a începe o operațiune de exploatare auriferă la Roșia Montană, unde se află o rezervă foarte mare de aur, argint și pietre prețioase, bogăție a României. Putem specula (căci nu avem probe în acest sens) că respectivul, pe nume Gabriel, i-a cumpărat pe acești politicieni, care apoi au început să susțină proiectul pe față, public (începând cu Băsescu și terminând cu Ponta & company, care se declarau împotriva lui când erau în opoziție). RMGC (Roșia Montană Gold Corporation), compania canadiană a acestui Gabriel, are la ora actuală din ce știu toate avizele necesare, mai puțin unul, de la mediu. Dacă l-ar primi și pe acela, ar putea începe show-ul.

Și acum, de ce este totuși această afacere una păguboasă pentru noi și de ce trebuie să ne pese? Cu argumente:

1. În urma contractului semnat între RMGC și statul român, statul român ar urma să primească o parte infimă (4%?) din aurul scos de acolo în timp ce restul ar merge către Gabiriel și firma lui. Înțeleg că ei exploatează dar este totuși aurul nostru. De ce nu le putem închiria utilajele, plătind o mică sumă pentru ele, ca să ne extragem propriul aur în folosul nostru? Răspunsul e simplu: putem specula că Gabriel a mituit cam toți politicienii care aveau un cuvânt de spus pentru a primi o decizie favorabilă. Politicienii sunt fericiți că s-au pricopsit, Gabriel ia în schimb aproape tot aurul. Cine pierde? Poporul român.

2. România are la momentul de față rezerve de aur, pe care le poate folosi în situații dramatice. Ele sunt puse bine, de exemplu o parte din ele sunt gestionate sau controlate de BNR am impresia. Aceasta este de altfel situația normală pentru orice țară. În aceste condiții, teoria cum că banii pe care statul român i-ar obține din aceste exploatări ar relansa economia este complet falsă. Ei ar ajunge tot un buzunarele unora. Situația e similară cu aceea în care membrii unei familii nu lucrează nicăieri și, pentru a face rost de bani, se apucă să vândă tot mobilierul scump de prin casă. Asta le va asigura o mică sumă de moment dar nu le va rezolva problema de fond iar pe viitor ei vor rămâne tot flămânzi și în plus, cu casa goală. Soluția ar fi să-și păstreze mobilierul (adică aurul, analogic vorbind) și să se angajeze pentru a face rost de banii necesari (adică guvernul să-și facă treaba pentru care funcționează și să implementeze măsuri economice adecvate, nu să toace bugetul țării).

3. Teoria cum că prin acest proiect s-ar dezvolta micro-economia din zonă este falsă. În realitate, s-ar crea maxim 200 de locuri de muncă, ceea ce nu este mare lucru. De altfel RMGC a făcut o campanie agresivă în media, promovându-și cu nonșalanță proiectul ca pe ceva extraordinar de bun dar folosind pentru asta minciuni deșănțate. Nu mă credeți? Citiți acest articol și observați în ultimul videoclip ce limbaj are Sanda Lungu, una din promotoarele RMGC, cap de afiș în clipurile lor cu reclame. Tot nu vă vine să credeți? Aflați atunci că astăzi CNA-ul a interzis reclamele RMGC pentru Roșia Montană, pe motiv că ele induc publicul în eroare și nu prezintă povești reale. Subiectul este deja în presă.

4. În timp ce unii români inventează metode de extracție care să nu polueze și așteaptă zadarnic ca ele să fie recunoscute, RMGC dorește să exploateze aurul nostru cât mai rapid și agresiv cu putință, folosind cianuri. Cianurile sunt foarte toxice. Ca urmare a exploatării, am rămâne cu patru munți retezați plus un bazin imens de deșeuri și cianuri, a cărui întreținere ne-ar costa extraordinar de mult. După ce el inexorabil se va sparge/strica, vom rămâne și cu Dunărea otrăvită. Strâmbați din nas? Iată ce s-a întâmplat la Roșia Poieni, într-o exploatare similară, tot la noi în țară, dar de mult mai mică amploare:


Și da, în caz că vă întrebați, clipul e pe bune, imaginile sunt reale, s-a întâmplat în județul Alba. Satul a fost înghițit, exceptând turla bisericii. Vreți așa ceva la scară mai mare în Roșia Montană?

În concluzie, exploatările de la Roșia Montană nu ar face decât să ne sărăcească de niște bogății pe care în prezent le deținem și să-i îmbogățească pe cei care le extrag și pe cei care le-au dat acordul. Și toate acestea cu un preț foarte mare din punct de vedere al mediului și al naturii. Drept care, din punctul meu de vedere, faptul că atâția români s-au mobilizat și au reușit să fraternizeze (nici nu mă așteptam, sincer vă spun) este, în viziunea mea, fantastic. Indiferent că unii vor încerca să profite politic de pe urma demonstrațiilor (politicienii întotdeauna încearcă asta), manifestațiile în sine sunt o dovadă de curaj și de trezire a sufletului românilor, care încep să se prindă, treptat, de cât de mult ne manipulează mass-media. Poate se prefigurează era unui NOU OM.

Acest articol este scris nu numai pentru ediția 86 a concursului Blog Power, pe o temă propusă de CZ, ci și pentru toți aceia care încă mai țin la valorile naturale și spirituale ale acestui neam. Au mai scris: Liviu, Maya și CZ.

Miracolul numit om

Probabil vă întrebați ce articol urmează. Ei bine, nu știu dacă ați auzit de China. Ați auzit? Bun. Și cam ce părere aveți despre chinezi? Cum că fac... chinezării? Haideți să vă dau puțin peste nas. Cu un clip care să vă demonstreze că în orice loc al planetei, oriunde ați merge, există lucruri minunate despre care nu ați aflat și care vă așteaptă să le descoperiți.

Videoclipul de mai jos este un viral, adică a circulat pe net foarte mult, a fost sheruit de alții și a avut enorm de multe vizualizări. Aș putea spune, ca să fiu în temă, că este... beton! Iată mai jos ce se poate face în 15 zile. Sau nu, mă scuzați. Ce pot face chinezii în 15 zile!


Data viitoare când simțiți tentația de a adăuga valențe negative cuvântului China... mai gândiți-vă! :)

Omul și natura

Avantajul de a deține mai multe bloguri pe nișe diferite este că niciodată nu riști să fii off-topic când vrei să abordezi o temă dată. E ca și cum ai lua avionul spre o destinație necunoscută și ai avea în rucsac mai multe ghiduri de conversație, în limbi diferite. Oriunde ajungi, vei avea la tine un ghid salvator!

Tema de astăzi, propusă de Bianca în cadrul concursului-joc Blog Power, cu care poate v-ați obișnuit, se referă la oameni și natură. Sau, cu cuvintele ei frumoase:

Om – natură

• Atât omul, cât și natura sunt creațiile lui Dumnezeu; există asemănări între ele?

• Este natura o manifestare esențială a umanismului?

• Este omul cea mai importantă forță a naturii?

Asemănările dintre om și natură sunt multiple și ne pot lua prin surprindere. Ca și scoarța terestră, corpul uman este alcătuit în cea mai mare parte din apă. Viața lui se întinde, asemenea unui fluviu, de la naștere, când este mic și firav, ca un pârâiaș, până la vărsarea în mare sau în ocean, adică momentul morții și al reintegrării în Univers. Sufletul omului prezintă o climă variată, cu zone calme sau temperate dar și răbufniri de furtuni, ploi torențiale sau foc arzător. Iar relieful imaginației umane ne poartă atât prin prăpastii abisale cât și pe piscuri ce străpung înaltul norilor. În sfârșit, mintea omului este asemenea unui lac, oglindind sau reflectând atât realitatea exterioară cât și amintirile sau chiar visele și dorințele noastre lăuntrice. Ce dovezi mai mari că într-adevăr atât omul cât și natura sunt opera aceluiași Creator?

Puțin de o altă părere este Umanismul, un curent social apărut în secolul al XIV-lea în Italia, care s-a extins apoi în Europa și a stat la baza Renașterii. El readuce în prim-plan omul cu valorile lui materiale și spirituale, propunând o eliberare de principiile religioase și feudale existente în acea vreme. La drept vorbind, nu este absolut incompatibill cu credința și spiritualitatea, dar în mare parte cam în acea direcție bate. Partea bună a acestui curent este faptul că reafirmă omul, libertatea lui, valorile etice și morale necesare unei vieți sociale armonioase, precum și deschide noi orizonturi pentru cel care era înainte robul lui Dumnezeu sau avea statutul de sclav. Partea rea și adesea trecută sub tăcere este că îndepărtându-l pe om de Dumnezeu și propunând ateismul ca soluție unică, acest curent a stat la baza diverselor forme ulterioare de exploatare umană, cum ar fi comunismul. Dar da, din punct de vedere al umanismului, natura ocupă un rol esențial, căci omul este o parte a naturii. De altfel, natura este una din temele predilecte ale literaturii umaniste și renascentiste.

Într-o lume în care omul devine un factor din ce în ce mai important, trebuie însă să ne întrebăm care ne e locul. Nu, nu cred că suntem cea mai mare forță a naturii. Avem potențialul de a face cel mai mult, pe termen scurt. Avem potențialul de a distruge cel mai mult. Natura este echilibrată și în armonie. Noi am reușit să rupem bucăți din ea, să facem o gaură în stratul de ozon, să distrugem câte o specie de animale. Și bineînțeles că am fi putut face corespondentul acestora, în bine, dacă am fi vrut. Dar acestea sunt pe termen scurt. Pe termen lung... cum putem fi cea mai mare forță a naturii? Căci omul, chiar dacă tinde să-și însușească materia și natura, să le considere ca aparținându-i, mai devreme sau mai târziu va dispărea. Poate în urma unui cataclism, poate se va distruge singur, poate va evolua și va coloniza alte planete. Dar natura va rămâne. Munții, marea, râurile vor rămâne neclintite în tăcerea lor. De fapt, omul este cel mai firav lucru din natură. Putem să ne împăunăm, putem să ne credem buricul universului dar, cu cuvintele lui Eminescu, nu suntem decât mușuroaie de furnici...

Acesta a fost articolul meu pentru ediția curentă Blog Power. Dintre cei care au mai scris, vi-i mai recomand pe: Bianca, Maria, Cz1cz, Serghei și Valentin.

Montaj de știri curios

Ieri sau alaltăieri am văzut ceva interesant la ProTV. Nici nu mai rețin bine când, așa de ocupate au fost ultimele zile pentru mine. Probabil nu sunt un caz singular, exceptându-i pe cei care și-au laut deja concedii, deoarece viața actuală îți lasă foarte puțin timp liber. Revenind, ziceam că am văzut o știre interesantă într-una din diminețile astea, evident că pe teme de turism.

Mai exact se vorbea despre litoralul bulgăresc, care cică a decăzut mult față de anii trecuți. Mâncare proastă, reîncălzită (chiar și din ziua precedentă), nu prea variată, condiții mizere la hoteluri (cearșafuri sau haine de pat nespălate, prosoape dubioase, paturi rupte, pereți murdari), lipsă de atenție și interes din partea gazdelor, cam aceasta ar fi sinteza. Ni s-au arătat și niște imagini, reporterii postului de știri deplasându-se în două hoteluri unde prețurile de cazare erau 40 și respectiv 50 de euro pe noapte. S-au mai invocat o serie de mesaje primite de la cititori pe site-ul Inspector Vacanță sau ceva de genul.

Imediat după, o altă știre, de data asta despre litoralul românesc. Unde păsărelele cântă, vântul adie ușor iar românii plecați la lucru dincolo retrăiesc pe perioada concediului nostalgia plaiurilor natale. Nu ni s-a mai prezentat aici nici un hotel, căci nu cadra cu peisajul idilic, materialiștilor, voi nu știți că unde e dragoste adevărată nu mai contează dacă celălalt are serviciu și aveți unde locui? La fel și cu litoralul, discuțiile despre cazare, condiții și prețuri nu își mai au locul când soarele strălucește pe cer iar apa te îmbie cu sirenele ei să-i simți adierea binefăcătoare.

Mă întreb curios dacă, cine și cât o fi plătit pentru un aflux mai mare de turiști în ale noastre, mioritice stațiuni... :)

Turismul în timp și spațiu

Turismul e omniprezent. În plus, e unul din cele mai vechi sporturi umane. Și activități. Și ocupații. Și tot ce vreți voi. Există puține locuri din timp sau spațiu unde turismul să nu fi pătruns. Nu mă credeți? Să vă dau niște exemple.

În poezie: Fiind băiet, păduri cutreieram.... Sau: De treci codrii de aramă, de departe vezi albind...

În domeniul science-fiction, omul colonizează (și nu, numele nu vine de la colon) diverse planete sau face turism pe ele. Sau pe Lună. Vreți să vă dau exemple din filme? :)

Istoric și antropologic: omul s-a înmulțit și a continuat să migreze, acaparând noi teritorii și, deci, făcând turism. :)

În politică: turismul electoral.

În societatea modernă, turismul este o ramură a economiei oricărei țări ce are cât de cât un sex-appeal și totodată un mijloc de recreare pentru ființa umană.

Pe internet: asta-i cel mai simplu, acum există Turistul! :)

În concluzie: apare și aici numele de turism, l-am inserat eu, deci există.

Așadar, s-ar putea spune că turisționez, deci exist. Mnu. Turistez, deci exist. Nici așa. Fac turism, deci exist. Parcă tot nu-i bine. Na, că-n literatură nu-mi iese! :)) A, gata, am găsit: sunt turist, deci trăiesc fericit și cunosc multe!

Harta Euro-berii

Pentru că este vară. Și pentru că mulți în această perioadă merg în vacanțe. Și pentru că e cald, și ne place să ne răcorim cu o bere. M-am gândit să vă pun la dispoziție o hartă, care s-ar putea să vă ajute dacă destinația voastră e o țară europeană.

Mai jos aveți Europa, trasată grafic în... halbe de bere! Sau, ca să fiu mai precis, e vorba de pronunția cuvântului bere în diferite țări europene. Enjoy și click pe imagine pentru a o vedea la dimensiuni mai mari.

După cum puteți constata, este prezentată și etimologia cuvântului bere, de exemplu în cazul țărilor colorate în maro cuvântul provine din rădăcina Beer/Bier. Și evident că România nu lipsește din peisaj, pentru că, nu-i așa, românii sunt mari iubitori de fete spumoase și bere blondă. Sau invers.

Având această hartă esențială la dispoziție, nu veți mai fi niciodată în pericol de a vă rătăci, și în plus veți putea demonstra tuturor, inclusiv iubitelor sau prietenelor, că sunteți culți și autodidacți! :)

Eu vara nu dorm

Așa suna o piesă de-a lui Connect-R, în vogă anul trecut. Acum lumea a cam uitat-o, cum se întâmplă de obicei cu muzica. Dar cuvintele ei nu sunt mai puțin adevărate, vara nu este mai puțin călduroasă iar vacanțele nu sunt nici ele mai puțin așteptate decât în anii trecuți. Și poate explicația faptului că vacanța de vară este mai lungă decât cea de iarnă, în cazul elevilor, iar cea mai mare parte a concediului se ia tot vara, în cazul adulților, constă în faptul că... la căldură lucrurile se dilată. :)

Vacanța perfectă
- Printre fire de nisip? Dincolo de culmi? În mijlocul curții? Printre rânduri?
- Vacanța a dărâmat porți și a luat în stăpânire gânduri pentru câteva săptămâni bune. O vacanță reușită? De ce nu? Dar care să-i fie secretul?
- Tu ce fel de vacanță preferi?

Tema ediției Blog Power de săptămâna asta, propusă de Abisuri, se referă și ea la vacanțe. Așa că o să încep prin a vă spune că eu iubesc vacanțele. :) Desigur, iubesc și alte zile, din restul anului, cum ar fi weekend-urile sau sărbătorile legale, ca să numesc câteva. Dar vacanța constituie fără îndoială cea mai relaxantă și frumoasă perioadă a anului. Motivul îl constituie societatea de consum în care, din păcate, trăim azi. O societate axată pe bani, pe nevoia de a produce și de a consuma lucuri care nu ne sunt absolut necesare și care ne fac să nu mai avem timp liber, timp pentru noi, timp pentru a ne odihni. Ajungem să trăim pentru a munci în loc să muncim pentru a trăi, cum ar fi firesc.

Și atunci, aștepți cu sufletul la gură vacanța, pentru a te relaxa, pentru a-ți reîncărca bateriile. Unii merg în această perioadă la mare. Alții, mai sportivi de fel, preferă muntele cu obstacolele și lecțiile lui. Toate acestea pot fi realizate la noi în țară sau într-o stațiune exotică din afară. Ori pe la vecini, bulgarii cică au prețuri mult mai avantajoase decât la noi pe litoral. În fine, alte persoane preferă pur și simplu să trândăvească acasă, să doarmă sau să se uite la filme, ori să facă ieșiri mici, în verde.

Eu anul acesta n-am fost în vacanță, și probabil nici nu voi merge. În compensație, programul pe care îl desfășor îmi lasă destul de mult timp liber peste zi (dar fără a putea să plec undeva un număr mai mare de zile). Dacă însă ar fi să-mi fac bagajele, atunci destinația ar constitui-o... poate o cabană montană. În același timp, mi-ar surâde ideea să văd o altă țară, să-i asimilez cultura și civilizația. Dar aș prefera ceva mai liniștit (și poate motivul principal pentru care n-am trecut litoralul pe primul loc). Sunt sătul de agitație, de viața trepidantă a marilor orașe și de ritmul alert pe care îl trăim constant. De aceea, aș zice că muntele, ca primă variantă. Dar alegerea ar depinde și de alți factori.

Și anume cel mai mult de ea, de Eva, de cea cu care m-aș duce în vacanță. Pentru că, deși oboseala acumulată de-a lungul anului face ca orice vacanță, indiferent unde ne-am petrece-o, să fie una reușită, pentru mine împlinirea cea mai mare ar veni din compania în care realizez acea ieșire. De persoana sau persoanele cu care mi-o petrec. Pentru că până la urmă de asta avem nevoie în viață, de cineva care să ne fie alături, la bine și la greu, și apoi de prieteni.

Fără ei, chiar și o vacanță gratuită în Thailanda ar fi searbădă. Cu excepția, normal, a cazului în care thailandezele sunt la fel de frumoase pe cât le e renumele. :)

Alte articole pe această temă: Vacanță, Martie la Veneția și Ultraviolete.

Călătoresc, deci exist

Existența noastră este marcată de agitație și stress. Paradoxal, în ciuda ritmului alert, viața noastră este mai degrabă una statică, lipsită de mișcare, sedentară. În această situație, sportul, ca și drumețiile, constituie remedii care te pot însănătoși, menține în formă și îți pot reda suplețea de odinioară.

Acest blog își propune să readucă în prim-plan călătoria, ca mijloc de reeducare a ogranismului și de relaxare, precum și turismul, ca formă exterioară a ei. Lumea este plină de minunății pe care nu le vedem dacă nu ieșim niciodată să o colindăm. Și dacă tot ne-am obișnuit să stăm cu fundul pe scaun non-stop, cel puțin să facem în așa fel încât să fie vorba de scaunul de la mașină, iar peisajele care ne trec prin fața ochilor să fie mereu altele, încântătoare.

Iar dacă tot vorbim de turism, unele articole vor promova diverse agenții de voiaj sau vă vor face cunoscute oferte care pot să vă apropie de concediul mult-visat în limita bugetului dvs. Numite uneori și advertoriale, aceste articole publicitare își găsesc răspunsul în satisfacția dvs.

Așadar, bun venit și călătorie plăcută în continuare!