Introducere. Acum câțiva ani, un aventurier reușea să pătrundă în anumite cabinete ale politicienilor noștri și să primească undă verde pentru a începe o operațiune de exploatare auriferă la Roșia Montană, unde se află o rezervă foarte mare de aur, argint și pietre prețioase, bogăție a României. Putem specula (căci nu avem probe în acest sens) că respectivul, pe nume Gabriel, i-a cumpărat pe acești politicieni, care apoi au început să susțină proiectul pe față, public (începând cu Băsescu și terminând cu Ponta & company, care se declarau împotriva lui când erau în opoziție). RMGC (Roșia Montană Gold Corporation), compania canadiană a acestui Gabriel, are la ora actuală din ce știu toate avizele necesare, mai puțin unul, de la mediu. Dacă l-ar primi și pe acela, ar putea începe show-ul.
Și acum, de ce este totuși această afacere una păguboasă pentru noi și de ce trebuie să ne pese? Cu argumente:
1. În urma contractului semnat între RMGC și statul român, statul român ar urma să primească o parte infimă (4%?) din aurul scos de acolo în timp ce restul ar merge către Gabiriel și firma lui. Înțeleg că ei exploatează dar este totuși aurul nostru. De ce nu le putem închiria utilajele, plătind o mică sumă pentru ele, ca să ne extragem propriul aur în folosul nostru? Răspunsul e simplu: putem specula că Gabriel a mituit cam toți politicienii care aveau un cuvânt de spus pentru a primi o decizie favorabilă. Politicienii sunt fericiți că s-au pricopsit, Gabriel ia în schimb aproape tot aurul. Cine pierde? Poporul român.
2. România are la momentul de față rezerve de aur, pe care le poate folosi în situații dramatice. Ele sunt puse bine, de exemplu o parte din ele sunt gestionate sau controlate de BNR am impresia. Aceasta este de altfel situația normală pentru orice țară. În aceste condiții, teoria cum că banii pe care statul român i-ar obține din aceste exploatări ar relansa economia este complet falsă. Ei ar ajunge tot un buzunarele unora. Situația e similară cu aceea în care membrii unei familii nu lucrează nicăieri și, pentru a face rost de bani, se apucă să vândă tot mobilierul scump de prin casă. Asta le va asigura o mică sumă de moment dar nu le va rezolva problema de fond iar pe viitor ei vor rămâne tot flămânzi și în plus, cu casa goală. Soluția ar fi să-și păstreze mobilierul (adică aurul, analogic vorbind) și să se angajeze pentru a face rost de banii necesari (adică guvernul să-și facă treaba pentru care funcționează și să implementeze măsuri economice adecvate, nu să toace bugetul țării).
3. Teoria cum că prin acest proiect s-ar dezvolta micro-economia din zonă este falsă. În realitate, s-ar crea maxim 200 de locuri de muncă, ceea ce nu este mare lucru. De altfel RMGC a făcut o campanie agresivă în media, promovându-și cu nonșalanță proiectul ca pe ceva extraordinar de bun dar folosind pentru asta minciuni deșănțate. Nu mă credeți? Citiți acest articol și observați în ultimul videoclip ce limbaj are Sanda Lungu, una din promotoarele RMGC, cap de afiș în clipurile lor cu reclame. Tot nu vă vine să credeți? Aflați atunci că astăzi CNA-ul a interzis reclamele RMGC pentru Roșia Montană, pe motiv că ele induc publicul în eroare și nu prezintă povești reale. Subiectul este deja în presă.
4. În timp ce unii români inventează metode de extracție care să nu polueze și așteaptă zadarnic ca ele să fie recunoscute, RMGC dorește să exploateze aurul nostru cât mai rapid și agresiv cu putință, folosind cianuri. Cianurile sunt foarte toxice. Ca urmare a exploatării, am rămâne cu patru munți retezați plus un bazin imens de deșeuri și cianuri, a cărui întreținere ne-ar costa extraordinar de mult. După ce el inexorabil se va sparge/strica, vom rămâne și cu Dunărea otrăvită. Strâmbați din nas? Iată ce s-a întâmplat la Roșia Poieni, într-o exploatare similară, tot la noi în țară, dar de mult mai mică amploare:
Și da, în caz că vă întrebați, clipul e pe bune, imaginile sunt reale, s-a întâmplat în județul Alba. Satul a fost înghițit, exceptând turla bisericii. Vreți așa ceva la scară mai mare în Roșia Montană?
În concluzie, exploatările de la Roșia Montană nu ar face decât să ne sărăcească de niște bogății pe care în prezent le deținem și să-i îmbogățească pe cei care le extrag și pe cei care le-au dat acordul. Și toate acestea cu un preț foarte mare din punct de vedere al mediului și al naturii. Drept care, din punctul meu de vedere, faptul că atâția români s-au mobilizat și au reușit să fraternizeze (nici nu mă așteptam, sincer vă spun) este, în viziunea mea, fantastic. Indiferent că unii vor încerca să profite politic de pe urma demonstrațiilor (politicienii întotdeauna încearcă asta), manifestațiile în sine sunt o dovadă de curaj și de trezire a sufletului românilor, care încep să se prindă, treptat, de cât de mult ne manipulează mass-media. Poate se prefigurează era unui NOU OM.
Acest articol este scris nu numai pentru ediția 86 a concursului Blog Power, pe o temă propusă de CZ, ci și pentru toți aceia care încă mai țin la valorile naturale și spirituale ale acestui neam. Au mai scris: Liviu, Maya și CZ.
S-au postat 4 comentarii:
Da, teoretic ai dreptate, dar practic dreptatea este de partea altora și din nou mă întorc în 1989 când economia României a fost blocată pentru că nu mai avea piețe de desfacere. Motivul? Avea tehnologii depășite și utilaje învechite. Adevăratul motiv? România nu mai trebuia să facă ace infimă concurență celor cu potențial economic recunoscut pe plan mondial.
România să închirieze utilaje? Dar de la cine? Cei care au utilaje au alte interese nu să ne închirieze nouă urtilajele lor, Acel "aventurier Gabriel" cu siguranță are în spate alte nume sonore care stau în umbră. Altfel nici el nu ar fi răzbit. Așa că soarta României a fost demult jucată la loteria marilor monopoluri, iar acum nu ne mai sug rușii bogățiile, ci alții. Care sunt ăia? Nu știu !
Păi nu spune niciodată că lucrurile sunt bătute în cuie. Eu nu îmi permit să spun asta față de miile de protestatari care ies în stradă. Ca om, nu am voie să îmi plec capul și să spun că soarta a fost deja jucată la loteria celor care dețin puterea. Ei au jucat la acea loterie, într-adevăr, dar faptul că eu scriu, că X iese în stradă s-ar putea până la urmă să le dejoace planurile. Altfel, ce propui să spunem? Că foarte bine că ne vor fura alții, că oricum nu putem face nimic? Refuz o asemenea atitudine.
Tot visez la era noului OM. Acel om care sa nu privească nepasator la tot ce se distruge, la tot ce se vinde, la tot ce se fura.Acel om care nu traieste doar sa manance si sa doarma, lasand totul in voia aluia de sus,fie el guvern sau divinitate. A acelui om ce nu stie in indiferenta lui ca intro zi natura se va razbuna pentru această nepasarea.Noi poate nu vom mai fi, poate, dar vor ramane in urma noastra unii dragi noua.Si apoi, ne-am nascut oameni, nu rame!
Eu sper să prindem această eră. În fond, tinerețea unui om nu se măsoară în anii prin care-a trecut ci în prospețimea sufletului.
Mersi de gânduri și de comentariu. :)