Rusia afaceristă

Știu de o fată care a petrecut un timp de câțiva ani în Rusia. Moscova, ca să fiu mai exact. Scria pe blog că rușii duc nostalgia vremurilor lor de glorie, pe când erau un imperiu, și îi urăsc pe occidentali. Dacă ești din România sau vreo altă țară balcanică săracă, te adoptă ca pe unul de-ai lor. Ba te privesc cu compasiune. În ochii lor vezi că înțeleg de ce ai emigrat. Și ei o duc greu. Pe de altă parte, dacă ești din State sau vreo țară dezvoltată a Europei, te invidiază, disprețuiesc, urăsc.

Rușii au dezvoltat un model economic bazat pe mimetism, pe copiere. Nu au o economie capitalistă sau o piață liberă prin natura lor, ci preiau și ei cât de mult pot de la alții care au avut succes. Ești un olandez, german sau belgian venit să faci afaceri în țară la ei? Îți deschizi o firmă? Super. Se vor asocia cu tine, până când vor învăța cum merge treaba. Până când vor deprinde ițele afacerii în cauză. După care îți vor da papucii. Iar apoi se vor lăuda cu asta la prieteni. E un fel de chestie de respect de sine, uite ce țeapă i-am tras occidentalului ăluia!

Desigur, ne putem întreba, și pe bună dreptate, cum se poate ca un afacerist cu experiență să cadă victima unei asemenea țepe. Totuși, dacă ne gândim puțin, este destul de logic: într-o țară străină nu cunoști foarte bine legislația. De exemplu, eu am o vagă idee despre cam ce firme îți poți deschide în România, cât este TVA-ul, care sunt băncile mai solide șamd. În România, zic. Dacă m-ați întreba de Anglia, singurul lucru pe care-l știu e că acolo avem terminația LTD în loc de SRL-ul nostru. Cu asta se termină numele unei societăți - și cu asta se cam termină cunoștințele mele despre business-ul anglo-saxon.

Invers, să presupunem că un englez va dori să vină la noi în țară să-și deschidă o linie de import-export pe anumite produse. Chiar dacă va știi lucrurile de bază, generale, nu va cunoaște o sumedenie de chichițe să le zic avocățești, care îl pot încurca de minune. Va trebui să angajeze un om de bază, dar de unde să-l ia? Să caute pe net un expert fiscal suceava? Merge, dar o variantă și mai bună ar fi să se asocieze cu un român. Care român va fi mult mai în temă cu mersul afacerilor de la noi. Atâta că după ce românașul învață și mersul afacerii de la ei, îi trage un șut în posterior englezului și rămâne el cu afacerea.

Ceva de genul ăsta se petrece prin mama Rusie, din ce-am înțeles. Ține de mentalitatea oamenilor de acolo. Așa că întotdeauna e bine să ai o cât mai amplă și complexă înțelegere a istoriei, tradițiilor și specificului unui popor, înainte de a te lansa în afaceri cu el. Cum ar fi cei care înțeleg de minune dorința unor politicieni români de a se căpătui și se angajează să construiască în România tot felul de autostrăzi (care nu se mai termină) sau să valorifice tot felul de zăcăminte aurifere. Dar despre asta, într-un alt articol.

Turismul electoral

După cum știți, recent s-a încheiat campania electorală, după care a început să se meargă la vot, după care s-au dat publicității niște sondaje cu anumite rezultate, după care s-a afișat situația finală cu alte rezultate, după care am scris articolul de față, în această ordine.

De data asta n-a mai fost vorba de migrarea sau turismul unor aleși spre alte partide, posturile nefiind la noi ci în Europa. Aștemtăm cu interes alegerile pentru parlamentul propriu. Totuși, undeva între afișarea rezultatelor finale și articolul de față, Crin Antonescu a demisionat de la conducerea PNL, deși a rămas în continuare la conducere ca interimar, sau ceva de genul. Dar omul și-a ținut promisiunea, nu? În fine, PNL se gândește acum să facă turism înspre dreapta României, din stânga unde se aflau ei nu demult, alături de PSD. Iar restul, ce-o mai fi om vedea.

Două lucruri îmi plac la scena noastră politică. Primul este că nu-i deloc statică: îi place să facă drumeții. Al doilea este că 32 de politicieni pleacă spre Bruxelles. Și deci scăpăm de ei. La mai mare!

Turiștii și caii putere

La fel cum cel mai bun prieten al lui Făt-Frumos, care-l ajută să cutreiere în lung și-n lat, este calul năzdrăvan ce mănâncă jăratec și scoate fum pe nări, cel mai bun prieten al turistului, care în felul lui este tot un personaj de basm, trebuie să fie la fel de „năzdrăvan” și iute. Când poveștile se transpun în realitate, caii se transformă în cai putere ai mașinii din care tu și Ileana Cosânzeana (pentru care evident o să umplii șaua cu zorzoane, sau ce, credeați că nu există piese auto pentru femei? Ia vedeți pe oglindadevest.ro) admirați peisajul.

Numai că, colindând țara în lung și-n lat, uneori autovehiculul din dotare începe să scoată fum și din alte părți decât nările (adică țevile de eșapament).

Parte din vină o poartă carosabilul: la noi arată mai ceva ca-n povești, ca să zic așa. Inevitabil, bolidul nostru mai pierde o copită, își mai scrântește un picior, trebuie dus la doctor. O altă parte însă ține și de cum îl îngrijim. Și mă refer aici inclusiv la ce-i dăm de mâncare: jăratecul, fie el pe bază de benzină, fie de motorină, trebuie să aibă cea mai bună calitate. Un combustibil prost, indiferent că-i pentru motoare clasice sau diesel, va distruge treptat dar sigur mașina, la fel cum picătura de apă ditruge în cele din urmă chiar și cea mai dură rocă.

Este experiența unui prieten de-al meu, care a crezut că iese mai ieftin dacă toarnă în rezervorul mașinii lui o motorină mai ieftină, luată „pe sub mână” de la niște cunoștințe și folosită în principal la mașini de tonaj mare. Treaba a mers un timp, și poate mai mergea și azi, dacă nu claca mașina. Diverse și dubioase simptome ale unei boli necunoscute: opriri bruște în trafic, imposibilitatea de a accelera peste o anumită viteză, de a urca o pantă, tuse a motorului șamd. Lucruri care nu au putut fi detectate la o inspecție electronică (mașina avea computer de bord, deci vă dați seama în ce a băgat el motorină de basculante).

După care, bineînțeles, căutări pe forumuri auto, revizii peste revizii, timp pierdut și bani dați. O grămadă de bani, pe piese care „trebuiau înlocuite” dar ulterior se dovedea că nu ele au fost problema. Și degeaba încerci să-ți cumperi singur piesele, că n-ai cum. Adică, dacă nu te pricepi foarte bine, trebuie să te limitezi la chestii simple: jante, cauciucuri, oglinzi etc. Găsești, nu zic nu (aici am gasit jante tabla de 19 feluri), dar ele nu te ajută prea mult. Nici măcar mecanicii auto nu se pricep tot timpul, fiecare model de autovehicul având specificul lui.

Până la urmă, prietenul meu a făcut schimb de armăsari. Acum conduce un cal ceva mai potolit, mai cuminte, cu coamă albă și pas agale. De unde rezultă că... graba strică treaba.