Să te învârți ca titirezul

Excursiile sunt în mod cert foarte frumoase dar ce te faci când vine vorba să te muți într-o altă localitate? Sau într-un alt apartament, deși cele două (apartamentul cu localitatea) sunt de obicei conectate, lumea se mută în alt spațiu locativ când se mută în alt oraș. Sau când merge la țară, dacă se mută la casă.

Vă povesteam în articolul precedent de prima chirie (de fapt gazdă) în Cluj. Pe atunci, găsirea unei chirii se făcea în mod clasic, adică cumpărând ziarul de anunțuri și citind ofertele la rubrica imobiliare. Problema cu aceste anunțuri e că sunt destul de sărace, pagina de ziar limitată, formatul alb-negru și fără poze (existau câteva anunțuri cu imagini dar câteva) etc.

O altă metodă este să apelezi la o agenție imobiliară. Lucru bun, pentru că acolo poți afla multe detalii despre apartamentul dorit, mai ales că nu discuți cu o pagină de ziar ci cu o ființă umană în carne și oase, respectiv agentul imobiliar. Problema cu agențiile constă probabil în scorurile umflate foarte mult, pentru că hai să fim serioși, cam așa e, plus că dacă apare un apartament foarte avantajos, se va vinde repede și tu nu-l vei prinde. Plus altele. Unde mai pui că sunt N agenții imobiliare în oraș așa că probabil va trebui să le parcurgi pe toate ca să găsești cât mai multe variante.


Ei bine, la fel cum busola a fost înlocuită de GPS, mai nou prezent în tablete sau telefoane inteligente, ofertele de anunțuri imobiliare s-au mutat și ele... tot pe telefon. Clipul de mai sus prezintă o aplicație pentru Android, dar ea este disponibilă și pentru iOS (aveți un videoclip și pentru iOS pe același canal YouTube), cu care puteți fi la curent cu ultimele oferte de pe piață, având în vedere că ele se actualizează la minut.

Lucrurile sunt simple: cineva a avut ideea unui site de anunțuri imobiliare. Atâta că nu e un simplu site, e un adevărat portal, unde poți adăuga informații detaliate despre ce vrei să vinzi, poți urca până la 25 poze jpg, poți specifica prețul etc. Contra unui cost modic. Pentru vânzător, foarte ok. Pentru cumpărător, și mai bine: ai acces gratis, atât acasă pe calculator cât și direct pe telefon, prin intermediul aplicaței de care vă ziceam, la tot felul de oferte utile pe care le poți parcurge ușor și filtra după ceea ce te interesează. De exemplu, poți căuta doar garsoniere de inchiriat militari. Ba le poți vedea și grafic, pe hartă.

Bun venit în secolul 21!

Eu în Cluj

Scriam mai devreme pe SunLog ce înseamnă samsar. Care, în caz că n-aveți chef să citiți, e un intermediar pentru diverse afaceri, de obicei din domeniul imobiliar. Ocazie cu care mi-am aminit de perioada studenției în Cluj. Nu știu dacă v-am povestit unde am locuit prima dată, aici pe blog sigur nu așa că să vă povestesc.

Prima mea chirie s-a materializat într-un apartament în Gheorgheni. Găsit prin cineva, că nu știam eu de Aisiel Imobiliare sau alte site-uri de profil pe atunci. Apartamentul era deținut de o babă, iar eu locuiam în gazdă la ea. Două camere, nedecomandate; eu eram în camera din mijloc, care făcea legătura dintre hol/bucătărie și camera babei. :) Deci cam nasol. Televizorul era la mine în cameră dar aveam program la el, adică trebuia să-l sting după o anumită oră, să nu cumva să-mi cadă ochii pe ceva filme pentru adulți care se difuzau nocturn.

Baba nu prea ieșea din casă, a cărei ușă era prevăzută cu două încuietori: o ială sus și zarul obișnuit jos, în dreptul clanței. Eu am primit o cheie de la ială și am rămas cu convingerea că zarul este nefolosit. O convingere care s-a dovedit falsă în momentul când, într-o zi, baba s-a dus la cumpărături, iar eu venind de la facultate am observat că... păi că cheia mea de la ială nu-i suficientă ca să deschid ușa. Și a trebuit s-o aștept pe babă afară. Dar e adevărat că astfel de escapade la cumpărături erau rare, femeia fiind și mai voluminoasă de felul ei și transpirând abundent în urma unei asemenea aventuri afară.

În rest, băbuța era simpatică. Nu prea le avea ea cu știrile sau politica de exemplu, și îmi tot spunea cum pe vremea ei cineva (un băiat) i-a propus să facă tot felul de prostii cu ea, și câte se întâmplă azi prin lume, dar ea a fost femeie cinstită. Într-o zi un om politic a lansat o bombă mediatică legată de aservirea unor oameni din media și politică unor interese străine României, și televiziunile au început s-o întoarcă pe toate părțile. La care baba a început și ea s-o dezbată cu mine, adică să mă întrebe că ce anume vor ăia să zică acolo. I-am explicat în toate felurile posibile, după care, exasperat, i-am zis: „Tipul ăla a afirmat că o parte dintre românii de la putere sunt spioni”. O luminiță s-a aprins în ochii ei, și mi-a răspuns: „Gata, am înțeles! Știu ce sunt spionii! Își riscă mult viața spionii ăștia! Am văzut filme cu spioni.”

După cam o lună, deși prețul chiriei la ea era mult sub nivelul pieței, am ajuns la concluzia c-ar fi mai bine să schimb peisajul. A doua mea locuință a fost, de data asta, o casă. Tot în Gheorgheni, și tot cu cineva, doar că mult mai tânăr. Dar despre asta, poate cu o altă ocazie...

Descoperind trasee bătătorite

Mă gândeam retoric la cât de aventuroasă trebuie să fi fost viața acum câteva sute de ani. Nu mă refer atât la lipsa condițiilor tehnologice de astăzi cât la faptul că multe zone de pe glob erau încă nedescoperite, necunoscute. Ținuturi care așteptau să le calci pentru prima dată pragul, să le cartografiezi, să le dai un nume. Astăzi ce facem? Astăzi parcurgem doar trasee deja cunoscute tuturor, mergem în stațiuni sau locuri turistice deja populate, ba chiar aglomerate, alături de alți turiști și de un ghid.

Un alt element fascinant în ce privește trecutul îl reprezintă costumația sau hainele oamenilor de atunci. Sigur, fiecare epocă își are moda sau obiceiurile ei, dar vorbesc aici de lucruri specifice, semnificative, care le poți atribui unei culturi, popor sau chiar civilizație și care-ți rămân întimpărite în minte. Kiltul sau fustele scoțienilor, prezente și astăzi în portul popular, sunt un bun exemplu. Penele sau mocasinii amer-indienilor sunt un alt exemplu. Oarecum diferiți de mocasinii de lux ce se comercializează azi, făcuți evident în cu totul alte scopuri decât parcurs preeria.

Și că tot am vorbit de amer-indieni, ei unesc cele două teme: aceea a explorării ținuturilor noi și a îmbrăcăminții. Și tocmai mi-a venit o idee, atâta că eu nu cred să am timp s-o pun în practică, a unui site (sau chiar blog) pe teme vestimentare, fashion, haine, modă, stil etc, atât pe regiuni sau zone geografice cât și în timp. De exemplu, cum au evoluat pantofii (sau încălțămintea) de acum 300 de ani pe teritoriul țării noastre și în ce scop erau ei confecționați? Dar în Asia sau Statele Unite?

Azi, dacă dai un search pe Google după obiceiuri vestimentare, că eu am dat, tot ce găsești sunt articole de acest gen, care nu zic că nu sunt bune dar parcă s-ar putea mult mai mult, sau chestii să le zic foarte nișate, adică legate de o anumită categorie de oameni, și am văzut aici ceva de genul decenței vestimentare la creștini. Ceea ce este ok, iar dacă vă vine să râdeți n-ar trebui, pentru că s-ar potrivi de minune ca un articol pe site-ul nostru general cu obiceiuri vestimentare la diverse culturi, țări și de ce nu religii, dar este totuși foarte nișat.

Concluzia? Nu știm folosi ceea ce avem. Am avut, cândva, posibilitatea să fim pionieri (nu, nu mă refer acum la epoca ceaușistă), exploratori, descoperitori; acum această posibilitate a dispărut, totul fiind deja explorat, descoperit, cunoscut. Dar, în loc să facem un fel de enciclopedie a acestei cunoașteri, un fel de hartă virtuală sau de radiografie, ne mulțumim să ne folosim de tehnologie pentru a urca poze pe Facebook și să mergem în concedii în aceleași locuri în care am fost anii trecuți, în virtutea unei inerții ciudate...

Turcia, mon amour

Să vă zic un banc:

Cică în sala tronului (suntem pe vremea lui Ștefan cel Mare) intră paharnicul Ulea strigând:
- Măria ta, vin turcii!
- Câți sunt, voinice Ulea? îl întreabă domnitorul.
- Vreo două-trei mii.
- Aduceți-mi cămașa roșie!
Se duc moldovenii la luptă și-i spulberă pe turci. Pe drumul de întoarcere, Ulea, curios, îl trage de mânecă pe Ștefan:
- Măria ta, pentru ce ai cerut cămeșa cea roșie?
- Păi dacă m-ar fi rănit în luptă, sângele nu s-ar fi văzut prin cămașa cea roșie și oștenii mei nu și-ar fi pierdut curajul.
După câteva luni, intră din nou Ulea în sala tronului:
- Măria ta, vin turcii!
- Câți sunt, Uleo?
- Câtă frumză și câtă iarbă!...
- Aduceți-mi pantalonii maro!

Dacă în articolul precedent am vorbit despre Waterloo și ce semnificații are el în istorie, de data asta comutăm puțin atenția la vecinii noștri dinspre Marea Neagră. Și dacă de-a lungul istoriei Imperiul Otoman ne-a cauzat nenumărate probleme, nu-i nimic, că a venit timpul să-i invadăm noi pe ei. Mai exaxct, cu ofertele de turism de la Viotop Travel, care ne ispitesc încă de pe acum, înainte ca iarna să-și fi spus ultimul cuvânt. Ceea ce nu-i neapărat un lucru rău: o căutare după oferte turcia 2014 relevă 34 de pagini de rezultate, ori șase pe pagină. Iar prețurile, dacă ne cumpărăm biletul de pe acum, încep de pe la 28 euro.

Turcia nu-i un caz singular: un early booking spania te poate duce la Hotel Kross Bahia de Palma pentru 409 euro. E adevărat, e mai scump ca-n Turcia, poate pentru că de-a lungul timpului n-am prea făcut schimburi culturale cu ibericii. Turcii ne sunt datori, ne lasă mai ieftin. :) Sau, dacă tot m-am pus pe recomandări și dacă vă interesează o vacanță undeva în afară, multă lume laudă Italia. Dar pentru Italia nu există oferte la Viotop, nici măcarf la o căutare îngustă: early booking italia Viotop Travel ne duce pe o pagină unde „momentan nu sunt rezultate”. Mno, poate mai prin martie.

Cam asta ar fi, câteva sugestii pentru cei care-și planifică concediul de primăvară de pe acum. Unii nu sunt fani ai planificărilor, pentru că viața ne rezervă de multe ori surprize, dar este foarte frumos să știi că la data cutare pleci în vacanță, și să aștepți cu înfrigurare (și cu persoana iubită) acea dată.

Călătorie plăcută!

Waterloo și semnificația lui

Un titlu alternativ pentru acest articol ar fi putut fi: Când geografia se împletește cu istoria. Și cu banii, deși asta ar fi dus la un titlu mai lung. Astăzi avem o lecție de cultură generală. Întrebarea pe care v-o pun se referă la Waterloo. Știți cam pe unde vine acest oraș și ce ecouri poartă numele lui în istorie? Iară dacă nu știți, nu-i nimic, că vă spun acum. Că de aia am blog, ca să scriu pe el.

Deși sună englezesc, Waterloo este de fapt un oraș situat aproape în centrul Belgiei. Acolo s-a desfășurat una din cele mai cunoscute bătălii europene, respectiv cea din 18 iunie 1815, dintre francezi și practic restul Europei. Waterloo este locul unde geniul lui Napoleon a fost înfrânt de ducele de Wellington (comandând armata ango-europeană) și Gebhard von Blücher (comandând armata prusacă). N-o să insist cu desfășurarea luptei și urmările ei; sunt lucruri amplu documentate și le găsiți, de exemplu, pe Wikipedia.

Ceva mai puțin cunoscut este faptul că Waterloo a constituit o sursă principală de îmbogățire pentru masonul Nathan Rothschild, sau cel puțin așa se zvonește. Pe vreme aceea, Nathan era deja bogat și își crease un sistem de spionaj și curierat care-i aducea ultimele noutăți și informații înainte ca ele să devină cunoscute altora. Cum rezultatul bătăliei de la Waterloo avea să stabilească într-o mare măsură politica și economia ulterioară în Europa, Nathan și-a trimis în avans spionii cei mai pricepuți, atât de-o parte a frontului cât și de alta, astfel încât, punând cap la cap informațiile primite de la ei în timp real, să obțină o imagine cât mai clară a rezultatului final. Așa a aflat Nathan, cu câteva ore înaintea publicului, că Napoleon pierduse. Și atunci și-a instruit agenții de bursă să vândă monedele englezești.

Aceștia au vândut, și au vândut, și au vândut, până când în sală au început să circule zvonuri: „Nathan știe, Anglia a pierdut!” Cuprinși de panică, toți ceilalți agenți au început să vândă și ei cât mai repede, până când prețul unei monede a ajuns la circa 5 cenți. După care Nathan le-a cumpărat pe toate. În scurt timp, înfrângerea lui Napoleon a devenit cunoscută tuturor iar moneda englezească a urcat până la cer...

Astăzi, pentru a te lansa în astfel de afaceri de bursă, tot ce-ți trebuie este un site de genul http://teletrade-dj.ro/, unde se oferă inclusiv cursuri pentru începători. But beware! Doar unul a câștigat atunci, în timp ce toți ceilalți au pierdut. Pentru a avea succes, informația este esențială. Mai mult decât informația, care acum e accesibilă tuturor, decodificarea ei este și mai importantă. Altfel... riscați să-i îmbogățiți pe alți Nathani cu banii voștri.

Călători în timp

Recent am terminat de văzut Spartacus. Mă refer la serial, cel din 2010, nu la filme. V-ați pus vreodată întrebarea cum aflau oamenii știri sau informații din alte regiuni în trecut, de exemplu în antichitate? Să zicem că vă pregătiți de o bătălie cu cineva și vreți să fiți la curent cu poziția trupelor lui, dacă și cât de repede avansează etc. Cum aflați asta?

Răspunsul este că în trecut, neexistând mijloace de informare în masă sau modalități de deplasare rapidă, informațiile erau transmise pe cale orală, de către cei care chiar au fost acolo și le-au văzut. Respectiv se trimiteau niște călăreți, sau alergători de maraton, și veneau înapoi cu veștile. Cam așa te deplasai pe atunci, poate azi ne vine greu să ne închipuim diferențele dintre atunci și acum. Sigur că ele se regăsesc în mult mai multe domenii, nu existau mijloace de transport în comun, mașini, nu existau televizoare sau calculatoare, ba nici măcar curent electric iar fetele nu se epilau. :)

Sper că poza de mai sus e inspirată. Intenționat alb-negru, pentru a reliefa limitările epocii respective. În timp, lucrurile au început să se amelioreze. Astfel, au apărut primele ziare, primele modalități de a răspândi informația. Și odată cu ele, minciuna. Pentru că informația, fiind apanajul unor oameni bogați (care-și permiteau să dețină o tipografie, o publicație), putea fi folosită cum doreau acești oameni. Este cazul lui Nathan Rothschild, care a câștigat o avere la bursa din Londra, aflând înaintea celorlalți rezultatul bătăliei de a Waterloo (în care Napoleon a fost înfrânt) și folosindu-l în favoarea lui.

Multe s-au schimbat de atunci. Astăzi călătorim oriunde în lume din pură plăcere. Nu doar unii, ci majoritatea dintre noi, chiar cu salarii obișnuite. Pentru că o destinație turistică nu mai este foarte scumpă. Nu doar că avem cu ce ne deplasa la distanțe mari, dar putem și unde prin cine. Vrei să vizitezi Grecia? Dai o căutare pe oferte grecia 2014 și alegi agenția de turism care-ți convine. Vrei să afli ultimele oferte? Cauți oferte last minute. Sau faci rezervări în avans, căutând early booking italia, dacă vrei să vizitezi peninsula italică. În ce privește informația, dacă doar pentru aia vrei să te deplasezi, nici nu mai are rost. Astăzi afli orice știre, din orice colț al lumii, stând relaxat în fotoliul tău, aproape înainte ca acel eveniment să se producă.

Oferta Artemis Masaj din Bucuresti

Dacă până acum am vorbit despre diverse puncte de atracție turistică de la noi sau din alte țări, astăzi vă invit să facem o excursie într-un... salon de masaj erotic. Pentru început, una imaginară. De ce? Era un vechi proverb, despre o bătrână care și-a pierdut un ac în casă, dar îl căuta afară, la lumina felinarului. Și trece cineva pe acolo și o întreabă că caută, și ea îi spune că și-a pierdut acul mai devreme, în casă. Și călătorul o întreabă de ce-l caută afară, iar ea îi spune că acolo este mai multă lumină. Subtextul fiind, bineînțeles, că adeseori căutăm fericirea și împlinirea în afara noastră, în bani, în poziții sociale și alte lucruri exterioare, când de fapt unicul loc în care o putem găsi (fără a ne autoiluziona) este înăuntrul propriei ființe. Să purcedem așadar la a explora și acest înăuntru, astăzi dintr-o perspectivă erotică.

De ce salon de masaj? Pentru că pe de o parte sexualitatea este încă un subiect TABU (dar care pune viața în mișcare ca să zic așa, fără ea noi n-am fi venit pe lume) pentru mulți oameni, și că deschiderea față de el ne-ar îmbogăți foarte mult ca ființe umane și ne-ar face să fim mai fericiți. Nu în ultimul rând, pentru că locul unde se pot lăsa la ușă aceste inhibiții și prejudecăți legate de eros este tocmai acest salon de masaj erotic, asta dacă nu cumva ați prefera să vă vorbesc despre un bordel. Și că veni vorba de eros, trebuie să știți că în trecut acesta nu era deloc privit ca ceva vulgar (cum nu contenesc posturile actuale de televiziune să ne reamintească zi de zi) ci ca pe ceva transfigurator, frumos și chiar sacru. Sexul era de exemplu privit în tantrism ca o cale de revelare a divinului din noi și din celălalt, iar în taoism ca o modalitate elevată de a atinge nemurirea spirituală. Eliberarea de dogme și de prejudecăți era doar primul pas în această călătorie interioară al cărei scop era însuși Sinele, iar obținerea unor performanțe remarcabile în ce privește jocurile amoroase - doar un efect al atingerii anumitor etape în Tantra Yoga. De altfel, aceste elemente nu le sunt specifice chinezilor și indienilor, există în antichitate multe tradiții în care sexualitatea juca un rol central, și mă gândesc acum la regii care aveau haremuri și care erau foarte activi din punct de vedere sexual.

În ziua de astăzi este neclar cât de mult s-a păstrat din aceste tradiții și cât s-a pierdut. Scrierile lui Mircea Eliade pe tema aproape că au fost uitate. Mai devreme scriam pe Blog Media că există în India temple care au gravate pe pereții din exterior scene erotice explicite dar in interior sunt goale. Osho obișnuia să spună despre aceste temple că ele sunt niște teste, poți ajunge la vidul și liniștea interioară doar după ce ți-ai depășit prejudecățile, după ce le-ai lăsat la intrare, altfel ele o să te chinuie de acolo, din subconștient, și o să-ți modeleze întreaga viață. De altfel, tradiția indiană este plină de astel de simboluri, cum ar fi cel al masculinității și conștiinței, întruchipat de lingam-ul lui Shiva, obiect de adorație în unele temple, și care de fapt desemnează falusul sau organul sexual masculin. Nici yony-ul lui Shakti, adică organul sexual feminin, nu este mai prejos, fiind și el adorat ca un simbol al naturii și al întregii creații. În fond, femeia este cea care dă naștere vieții, așa că ea joacă un rol special în tantrism. Iată spre exemplu o imagine în care lingam-ul și yony-ul sunt adorate ca simboluri divine:

În Occident însă lucrurile stau mai sumbru din acest punct de vedere. Școlile spirituale care fac mențiuni la Tantra sunt blamate (vezi cazul MISA de la noi) iar filmele erotice sunt pline de vulgarități și perversiuni, promovând o sexualitate necontrolată, animalică. Poate că saloanele de masaj sunt singurele unde mai puteți gusta ceva din magia orientală. Sau am putea presupune asta, dacă luăm de bun un articol de pe comunicatedepresa.net, care promovează un salon de masaj erotic din București, Artemis Masaj. Dacă însă intrăm pe pagina lor, observăm că au o oferta speciala masaj erotic, de tipul 4 + 1, și că fac angajări de fete care trebuie doar să arate bine și să fie libertine, adică și aceste saloane sunt destul de occidentalizate. Dar, cine știe, poate că mai există printre ele și cunoscătoare sau experte în secretele tantrismului...